„9
aprilie 2003
Cam frig în această zi de naştere a lui
Sandu. Noaptea a nins. Sucită zi. Dar… frigul n-o să mă împiedice să iau un
pahar de vin în cinstea lui. Şi să-i doresc sughiţ bun.
Aud la radio știrea că Bagdadul a
fost ocupat de forţele SUA şi Anglia. Trebuia să se întîmple asta exact în
această zi. Dar… cînd altădată? mă întreb cu o bună doză de ironie.
Celor care au răspuns astăzi la
lecţiile mele le-am mărit nota. Se uitau curioşi şi fericiţi la mine
neînţelegînd ce vînt bun şi cald m-a luat în grija lui.
Am răsfoit puţin cărţile lui Sandu
şi mi-au părut mai cuminţi. Adică nu chiar atît de p….. La roman mă refer.
I-am trimis o felicitare pe e-mail. Poate
va ajunge pînă la el azi, dacă va simţi că are ceva de citit acolo.
După masă a apărut şi soarele. Cu
dinţi, dar de lapte. Căci a început să se topească omătul. S-au trezit şi pîrîuașele.
Gheaţă. Apă. Omăt. Ţărînă. Salut, S.!”
„9
aprilie 2004
A venit Mihai şi Carmina. Au adus și
cartea nou-nouță a lui Sandu, care se pomeni de două ori sărbătorit: e ziua lui
de naştere şi pentru prima oară-şi vede a patra sa carte, „Cactuşi albi pentru
iubita mea”.
Mihai traduce o carte de Vladimir
Sorokin, cel căruia i-au ars cărţile în piaţă. Eu am citit „Utro snaipera” şi
mi-a plăcut. Nu înţeleg din ce cauză ar trebui arse asemenea cărţi. Pare-se că
iniţiativa a pornit de la cei care nici n-au citit-o. căci, în comparaţie cu
viaţa, uneori povestirile lui Sorokin par chiar sfioase.
Iar noi suntem toţi acasă. Clipe, zile
din ce în ce mai rare în ultimul timp.
Mihai mi-a adus cărţi. Bune.
***
La Teatrul Naţional din Bucureşti (5.04)
au fost onoraţi cei mai buni (se zice) profesionişti ai scenei din 2003. Vestea
cea bună e că Dumitru Crudu a cîştigat Premiul pentru cea mai bună piesă românească
– Alegerea lui Alexandru Sutto”.
.jpg)
.jpg)
