Monday, August 26, 2013

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani:

„26 august 2004
            Frosea (Naftalină) ne-a adus vestea că Făt-Frumos ala ei, M.-M., vrea să se ducă la oloiniţă şi că n-ar strica să plec şi eu. Scîrţîind, ne-am pornit. Ne-am oprit la oloiniţa din Olăneşti, că la noi uleiul de de calitate inferioară, zice el, M. La Olăneşti fac ulei rafinat, deci fără gust. Am întors-o spre Purcari. Acolo uleiul era amar. I-am spus că ne întoarcem la oloiniţa noastră. Aici am şi făcut uleiul. Frăsîna, cînd ne-am oprit la ei, l-a gustat, i-a dat să guste şi Ninei G., au apreciat calitatea lui astfel:
- Vezi cum pot lucra oamenii? Dar ai noştri... Vai de capul lor!
            Nu le-am destăinuit locul producerii uleiului”.

„26 august 2005
            Cîteva nopţi la rînd cobeşte o cucuvea (bufniţă) lîngă casa noastră. A rău? A nenorocire? Superstiţii? Să am o puşcă, i-aş zbura penele. Şuier la ea, dar nu mă ia în seamă. Cobeşte mai departe.
            De fapt, ea e şi un fel de simbol al înţelepciunii. Voi mai prinde la minte?

            În curînd voi încheia al optulea cerc al vieţii mele. Aş putea face nişte totaluri? Nu, poate ar trebui să trag nişte concluzii, nu evaluări”. 

Sunday, August 25, 2013

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

„25 august 2003
            Anul calului, anul boului, anul oii, anul căprii, anul maimuţei, anul tigrului…
            Cînd oare va poposi pe pămîntul acesta al nostru şi Anul Omului?

***
Bate şi te vor închide.
***

Prietenul bun şi la nevoie te recunoaşte”.

Thursday, August 22, 2013

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


„22 august 2003
            Am fost la pescuit cu Sandu. Aer curat, linişte, în jur – o frumuseţe. Linişte.
***
            A trecut pe la noi Ludmila Oprea. Mai are puţin timp pînă va începe învăţătura în România şi vrea să mai citească vreo carte. Mi-a dat de înţeles c-ar dori „P.”-ul lui Sandu. I-am spus că încă nu e timpul, i-am dat, totuşi, „Oedip regele mamei lui Freud”. „Ce titlu sucit”, făcu Ludmila.
***
Unul, al lui Bojoncă, veni la mine după vin. Cică repară un motor şi ar vrea un pahar, iar în mahala noastră nu găsesc… I-am spus că nu vînd vin.

Toţi ăştia care se cred ocupaţi vara mă întreabă cînd mă văd ieşind din casă: „Te odihneşti?” M-am săturat să le spun că lucrul meu de bază e în bibliotecă, la masa de scris. Deşi îmi îngrijesc şi via. Pe dînşii i-a scuipat polobocul, iar al meu încă îmi toarnă cîte un pahar”. 

Wednesday, August 21, 2013

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


„21 august 2003

La insistenţele lui Sandu, culeg la computer povestirile mele umoristice. Ca să scriu altele. Iar pe acestea, majoritatea publicate în diferite ziare, să le editez undeva, dacă va dori Dumnezeu. Realitatea e că mă mai amuz citindu-le. Le mai şlefuiesc pe unele, pe altele le aduc în ziua de azi. Sunt şi din acelea care rămîn intacte”. 

Tuesday, August 20, 2013

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an:

 „19 august 2003
            Scriu foarte încet, fiindcă am prea puţin timp la dispoziţie.
***
            Dacă aş fi altfel, n-aş fi eu.
***

            Uneori mă mir de mine, cum am fost croit şi cum sunt. Într-o înfăţişare de Sancho Panza locuieşte un Don Quijote, îs un om trist care scrie uneori / şi face proze/fapte vesele, caut mereu singurătate şi mă sufoc în ea,îmi place tihna, liniştea, dar explodez la nimicuri, îmi plac oamenii, îi vreau alături, le iert aproape toate păcatele, dar nu pot uita nimic, nici răul, nici binele pe care le-au făcut”. 

Monday, August 19, 2013

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani:


„19 august 2003
În orice situaţie cei proşti sunt mai mulţi decît cei deştepţi. Şi de aceea ei conduc într-o societate democrată. Ei se unesc în turme şi ne domină. Mediocrul e cel cu pîinea şi cuţitul. Mediocrul se gîndeşte numai la sine şi se crede extrem de valoros. El e ignorant, dar se crede buricul pămîntului. El nu ştie că nu ştie şi crede că ştie. El nu gîndeşte mai multe mutări. Dacă lui îi este foame el găseşte mîncare şi mănîncă. Dacă vrea să aibă ceva el găseşte ceea ce doreşte. Chiar furînd acel ceva. El nu gîndeşte că poate să fie pedepsit şi de cele mai multe ori reuşeşte să nu fie pedepsit. Mediocrul alege Parlamentul, Guvernul etc. El ne impune legi scrise şi nescrise, el ne învaţă, ne dojeneşte, ne arată cu degetul şi se înfurie groaznic cînd nu-l ascultăm, cînd nu-i intrăm în voie. Mediocrul vorbeşte cu plăcere despre casa/apartamentul sa/său, despre maşina sa, relaţiile, femeile, gusturile sale. E de prisos să spun că toate acestea (casa, apartamentul, maşina etc.) sunt super, mişto, faine, extra. Despre cei ce nu-s ca el – vorbeşte numai de rău: îs fraieri, proşti, sălbatici, vîntură-vînt, vagabonzi, rataţi…
Mediocrul e nepăsător la durerea aproapelui său. De fapt, el nu-i prea apropie pe nimeni. E un ins netalentat”.

„19 august 2004
Un băieţel cu oile striga în gura mare:
- Rus, rus, paparus, cine dracu’ te-a adus?
            Mi-am amintit că demult, cu vreo 45 de ani în urmă, am primit de la mama cîteva lovituri de mătură pentru aceste versuri rostite de mine cu inspiraţie şi neştiinţă.

            Acele lovituri au fost una din întîlnirile mele cu politica”.

Thursday, August 15, 2013

A apărut noul nr. al revistei TIUK, făcută de antoneni, cu multe texte ale antonenilor Alexei, Alexandru & Mihail Vakulovski etc.


Numărul 38 al revistei Tiuk! e pe internet:

Din cuprins:

AncheTiuk de vară
Sînt piese muzicale „de vară”. Există aşa ceva în literatură?
Vara citeşti altfel de cărţi decît în restul anului?
Cu:
Deac Vali, Dan Iancu, Stoian G. Bogdan, Alex Ciorogar, George Mureşan, Vladimir Lorcenkov, Dumitru Crudu, O. Nimigean, Dina Hrenciuc, Liviu Ioan Stoiciu, Florin Hălălău, A. R. Deleanu, Avram Nicolae, Cosmin Manolache, Dumitru Ungureanu, Cristina Nemerovschi, Cătălina Bălan, Carmen Gheorghe

Antologie Tiuk!
Alexei Vakulovski, Basm
Ruxandra Cesereanu, Pieptul și capul (poem)
Anatol Grosu, Epistola din Filipeni (poezii)
Ion Buzu, Reflexe bine antrenate (poezii)

Bun de tipar
10+ (antologie de proză Tiuk!)
Mihail Vakulovski, Riduri (prefaţă: D.Crudu)
A. R. Deleanu, Acluofobia

Dialoguri Tiuk!
Zahar Prilepin (a.vklvsk)
Ruxandra Cesereanu (m.vklvsk)
Traian (m.vklvsk)
A.R. Deleanu (Camelia Teodora Bunea)
O. Nimigean (m.vklvsk)

tiuKestionar

Flori Bălănescu
A. R. Deleanu
Krista Szöcs

Poveştiuci pe bune
Liviu Ioan Stoiciu: Eu și suprarealismul
Vitalie Vovc: Ziua în care am încărunţit
Leo Butnaru: Războiul şi vodca
Constantin Cheianu: Între…
Daniel Pişcu: Klipite de mine

A!!
Veronica D. Niculescu: Minute
Lucian Dan Teodorovici: Graşi şi urîţi
Leonard Ancuţa: Am 38 de ani și sunt poet

Pagini basarabene
Gheorghe Erizanu: Celeabinsk 56
Iulian Ciocan: Rîurile nepăsării noastre
Moni Stănilă: Matematică elementară
Gheorghe Erizanu: Moldovenii și Orwell
Emilian Galaicu-Păun: Cronica Basarabiei 1918-1944
Lina Vdovîi: Ce-ți doresc eu ție, dulce Basarabie +
Moni Stănilă: Deviza noastră, orbirea voastră
Gheorghe Erizanu: Fotbal și rugby

LecTiuk!

Alexandru Vakulovski: Audiția (Ryu Murakami)
Emilian Galaicu-Păun: Ce spun cărţile (Gh. Erizanu)
Alexandru Vakulovski: Blestemați (Chuck Palahniuk)
Moni Stănilă: Un american la Chișinău (Dumitru Crudu)
Al. Vakulovski: Șoimii Patriei trebuie să fie întotdeauna veseli! (Al. Potcoavă)

Tatuaje
de Mihail VAKULOVSKI
Platforma (Michel Houellebecq)
3ml de konfidor (Ion Buzu)
Un taur în vitrina de piatră (Liviu Antonesei)
Epistola din Filipeni (Anatol Grosu)
92 de poveşti cu cărţi (Ştefan Caraman)
Ani cu alcool şi sex (Cristina Nemerovschi)
Cu genunchii la gură (Krista Szöcs)
Gringo (Radu Niţescu)
Luna lui Zeze (Cristina Podoreanu)
Dona Juana (Lorena Lupu)

OpinTiuk de lectură

de Sever GULEA
Pioniera goală (Mihail Kononov)
O telenovelă socialistă (Doru Pop)
Viaţa domnului de Moliere (Mihail Bulgakov)
Sînt o babă comunistă! (Dan Lungu)
Adio, deocamdată! (Laurie Frankel)
Agenţia (Cristian Ardelean)
Ai toată viaţa înainte (Emile Ajar)
Mai români decât românii (Sanda Pralong)
Patul răvăşit (Francoise Sagan)
Singur în Berlin (Hans Fallada)

O apărut
Alexei Vakulovski, În gura foametei (Mărturii ale supravieţuitorilor) (Tracus Arte)
Ion Buzu, 3ml de Konfidor (CDPL)
Anatol Grosu, Epistola din Filipeni (Max Blecher)
Cristina Nemerovschi, nymphette_dark99 (Herg Benet)
Lorena Lupu, Dona Juana (Herg Benet)
Dumitru Ungureanu, Rockin’ by myself (Blumenthal)
Claudiu Komartin, Cobalt (Max Blecher)
Krista Szöcs, Cu genunchii la gură (Charmides)
Nicolae Avram, All Death Jazz (Max Blecher)
Alexe Rău, Scherzo pentru regele Franţei (Tipo Moldova)
Ana-Mihaela Nuţa, Crisalida (Clipa)
Dan Dănilă, Dimineață tîrzie (Limes)

My3
Cosmin Parghie: Sunt mască pe un pat de măşti (poezii)
Flavia Dima: Corpus (poezii)
Michael Friedrich: Poezii
Maria Alina: Poezii
Horia Siboiu: Impenetrabil
Carmen Adriana Gheorghe: Cărţi, filme, cititori
Iulian Sîrbu: Scurtisime
Alexandru Marcel: Poezii

Traduceri Tiuk!
Gherman Sadulaev, Eu, cecenul (al.vklvsk)
Vladimir Nabokov, Darul (vera nclsc)
Zahar Prilepin, Patologii (m.vklvsk)
Michael K. Iwoleit, Moloh (a.r.deleanu)

CenaKLUb TIUK!

Premiile TIUK pt. 2012


Lectură plăcută şi utilă!

Wednesday, August 7, 2013

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, august 2003


7 august 2003
Ies din casă şi-l zăresc pe Mihai. A tras o fugă acasă. Interesant e că Tiuk, care nu l-a văzut niciodată, n-a lătrat la el. 


10 august 2003
            Hotărîsem să sărbătorim ziua lui Mihai numai noi patru. Aşa am şi făcut, dar seara tîrziu au venit Serghei Ciobanu şi Svetlana lui. Mihai are 31 de ani, e scriitor, doctor în filologie şi o situaţie socială încă instabilă. Lucrează la Institutul Român de Istorie Recentă, dar ziua de mîine poate să-i aducă surprize nu totdeauna plăcute, să-l ferească Dumnezeu de ele.


11 august 2003
Doream să-mi cumpăr o maşină de scris. Mi-aş fi cumpărat, desigur, dar… băieţilor le trebuiau haine, mie – cărţi… Banii nu făceau purici la noi.
            Mi-a adus Sandu, apoi Mihai maşinile lor de scris. Sunt bogat, dar… azi nimeni nu mai caută literele maşinii de scris. Azi majoritatea culeg la computer. Mi-aş cumpăra un computer, dar. Dar banii nu fac purici nici azi în casa noastră. Am să-mi cumpăr mîine un computer. Dacă m-oi duce la. Interesant, dacă am să am cîndva un computer, cum, cu ce, la ce vor scrie atunci oamenii prosperi?
            Pînă atunci, pun maşina de scris pe masă, introduc o hîrtie albă, imaculată şi… încep să scriu. Să scriu. Să scriu.


12 august 2003
Sofiica. Sofiica. Sofiica.

E ziua ei de naştere, dar s-a cam înfuriat azi, fiindcă l-am chemat pe Michel la noi. Nu m-am gîndit că azi e ziua ei. Atunci, cînd am convenit să ne întîlnim, nu m-a gîndit. Marţi, am zis, fiindcă marţia şi joia facem lecţii de română împreună. I-a trece. Ca şi toate celelalte supărări.
***
            Roada de grîu din anul acesta e de zece ori mai mică decît cea din anul trecut şi e cea mai proastă din ultimii 50 de ani. Dar grîul din anul trecut a fost vîndut de guvernanţi. S-au grăbit să facă bani. Să li se umple buzunarul. Acum umblă cu mîna întinsă, dar cui îi plac cerşetorii?
            Vine anul 1946? Intrăm în iarna lui 1947?
            Nu cred, dar o să fim nevoiţi să mîncăm pîine ca europenii. Nu ca hamalii ori ca… noi toţi pînă acum. De la 1947 încoace.

            Îs optimist, dar n-am nici un bob de grîu în pod. 

Monday, August 5, 2013

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

Vasile Vakulovski, 17.05.1956 

„5 august 2003
„…şi nu ştiam nici cine e bunicul şi cum trăise el, nu-mi povestise nimeni nimic. Nici pe bunica n-o cunoscusem, muriseră de tot, niciodată n-am ştiut măcar cum îi cheamă”. Am găsit aceste cuvinte într-un caiet de însemnări. Îs ale lui Marin Preda, din „Viaţa ca o pradă”. Şi mi-am amintit imediat de Biblie, de Vechiul Testament. Şi m-am îngrozit. Cît de lipsiţi de memorie suntem! Ori suntem văduviţi de mîndrie? Ei ba. Ia priveşte în ochii unuia care şi-a cumpărat o capră. Sunt ochii unui cuceritor. Lui i se pare că e posesorul/stăpînul lumii. Ce să mai vorbim de cel care şi-a cumpărat o maşină… Strămoşii? Hm! Devenim filozofi: morţii cu morţii, viii cu viii.

            Dar cîţi strămoşi cunosc eu, din partea tatălui, să zicem? Tata Vasile, bunicul Cozma, străbunicul Pintilie. Mai departe? Nu mi-a povestit nimeni. Fiindcă străbunicul meu Pintilie a venit în Antoneşti din Cetatea Albă. Acolo se pierd urmele neamului meu. Dar… dar ăsta nu-i motiv să mă cred curat ca un fulg de nea. Fiindcă n-am vărsat nici un pic de sudoare pentru a mă documenta mai departe, mai în adînc”.  

Friday, August 2, 2013

Din jurnalul lui tata, azi, da-n alt an:


„2 august 2003
Rugăciunea unui copil

Doamne-Doamne, Te rog, fă-mă un televizor. Aş vrea să pot strînge în jurul meu pe toţi cei din casă. Vreau să le vorbesc şi să nu mă întrerupă deloc şi să stea în jurul meu ore în şir. Doamne, aş vrea să simt ce simte televizorul lu’ mami şi tati.

***

Paul Goma i-a trimis lui Sandu o scrisoare acasă şi lui Mihai la Braşov (aceeaşi). Citez din ea:
„Basarabeţii noştri (aşa ne zice Luca Piţu – pe care vi-l recomand insistent), aşa „înapoiaţi cultural” cum a dat curva istorie peste ei, în doar un deceniu de fără-cătuş, au recuperat rămînerea în secolul al XIX-lea, şi, pentru că tot se porniseră, au luat-o înaintea confraţilor de pe malul drept al Prutului. Mi-a pus balsam pe rană prezenţa lui Galaicu-Păun, receptat prin revista Vatra în urmă cu 7-8 ani, urmat (în bibliografia mea) de Fruntaşu, Crudu, fraţii Vakulovski…
…vă asigur: eu unul găsesc multă vină, multă substanţă, mai concentrat: mult coi în scrisurile domniilor voastre…
…superbul volum „Oedip regele mamei lui Freud”…
…deşi puţiţi de talent, probabil că va fi venit momentul să alunecaţi la proză, fiindcă în poezie aţi dovedit tot ce era de dovedit, or nu poezia (oricît de foarte bună) este marca unei literaturi, ci, vreţi, nu vreţi: proza – poetică, simulată: jurnal, eseu, de-toate-pentru-toţi”...

***
În Rusia, după război, un erou al URSS începu să lucreze în şcoală instructor militar. După cîteva săptămîni de lucru, nu se mai arăta la şcoală. L-au sunat, ca să afle motivul.
- La şcoală nu mai vin, răspunse eroul, căci la voi e mai greu ca la război. Acolo măcar mi se permitea să-i împuşc pe duşmani…
- Veniţi şi ridicaţi-vă măcar salariul…
- Nu-mi trebuie nici o copeică de la voi. Mi-ajunge că vă văd în coşmaruri…

***


Scrie despre ceea ce simţi, nu despre ceea ce vezi”.

Thursday, August 1, 2013

Din jurnalul lui tata, azi, da-n alt an:


„1 august 2003
Cînd mergeam în tabăra pionierească, în primele zile ne cîntăreau pe toţi. Dimineaţa. Cînd urma să plecăm acasă, ne mai cîntăreau o dată. După amiază. Cine se îngrăşa mai mult în acest timp era premiat. Deseori premiul era ceva tot de halit: ciocolată, colac, alviţă etc.
***

Ceea ce nu puteam suferi eu în tabăra pionierească erau marşurile. Mergeam în coloană cîte doi dimineaţa şi seara şi rosteam „reciovci” mobilizatoare, patriotice foc. Cînd toţi „mărşăluiau”, eu îmi găseam ceva „de lucru” şi o ştergeam de acolo. Şi azi mă cutremur cînd văd copii strînşi într-o coloană. Şi azi nu pot înţelege de ce în fruntea coloanei trebuie să fie cei mai înalţi, iar cei mai scunzi să păşească ultimii. Ca să nu vadă nimic în afară de spatele şi ceafa înainte mergătorului? Ca să se tîmpească? Să devină un robot? Se făcea lucrul acesta intenţionat? Cu bună ştiinţă?”