1 iunie 2003
M-au poftit
la masă. M-au servit cu zeamă din petici. Da, din petici de diferite culori. Îmi
părea gustoasă. Gospodina casei era f. mulţumită că mie-mi place mîncarea ei,
dar fiică-sa mă privea cu ochii măriţi.
- Tu nu
ştii ce-i bun pe lumea asta, i-am spus.
Ea-şi mări şi mai tare ochii şi
deveni extraordinar de frumoasă. Am pus lingura în farfurie. M-am săturat.
1 iunie 2005
Cumătru’
V. mi se plînge că cum. Antonina e bolnavă şi a slăbit groaznic:
- N-ai nici
la ce căta, nici cu ce te lua şi nici la ce te da.
Are şi el cîteva coaste rupte, e
încorsetat, dar n-are „la ce se da”.
Cică „nu mă pot ridica de pe
scaun, dar beau trei pahare de vin de cele mari şi ridic sacul în pod, zău că
nu spun minciuni. Că eu nu spun minciuni, măcar c-am fost comunist. Acum îs
baptist”.