Alexei Vakulovski (3 oct. 1949 - 19 mai 2006)

„din jurnalul lui tata, azi, da-n alt an:

19 mai 2004

Mi-au venit o mulţime de oaspeţi. Îi invit în casă. Dar nu e casa mea. E anexa casei mele, acea anexă pe care o văd deseori – numai în vis. Camere nepopulate, fără viaţă, parcă. Parcă ar fi nişte săli de expoziţie. E casa mea cea necunoscută şi rece. Dar e a mea.

            Ieşim afară. Privim ceva: un concert? un spectacol? Ceva nedefinit. Simt un miros de nelinişte. Ies din teatrul de vară şi văd alături o vale din care ies aburi… de carbit? De o substanţă necunoscută. Precis. Încerc să precizez ceva şi simt că mă cufund în pămîntul care fierbe. Fierbe şi mă trage ca o mlaştină. Cineva îmi întinde o creangă. O apuc şi ies. Zîmbesc salvatorului meu – o femeie cunoscută-necunoscută. Ieşim la şosea, oprim o maşină şi pornim undeva. Încerc să-i mulţumesc salvatoarei, dar ea dispăru”.

Veniți de luați lumină

Antonești, Paști - Paștile Blajinilor

la Paştele Blajinilor, în alt secol, alt mileniu...

Din jurnalul lui tata, azi da-n alt an:

„9 mai 2003

Ionel a mîncat un măr şi zice:

-          Mărul a murit, aşa-i?

***

Aud cîntînd pe malul rîpii:

„Fie mă-ta întruna,

Iar cu mă-ta şi eu”

***

La examen:

- Numeşte un economist care…

- Smith, rosteşte studenta.

- Cum îl cheamă? Prenumele lui e…

- ???!

- Cum îl chema pe primul bărbat?

- Valera”.

Alexandru Oprea

...sau Sașa Oprea, sau Fârladanu - poreclit de la Fârlădeni, de unde era tanti Maria, mama lui Sașa. Foto de anul trecut, de la Paștele Blajinilor. Ca orice sat din Moldova, Antoneștiul se va umple de lume de Blajini. E ziua când toți se întorc.  

Din jurnalul lui tata, azi da-n alt an:

„2 mai 2003

La radio V. Gârneţ, într-un interviu, vorbeşte despre dicţionarul scriitorilor basarabeni (39) editat în Cehia. El şi cu V. Ciobanu au făcut selecţia. Criteriul – valoarea. Cei mai tineri au fost optzeciştii. Ceilalţi – să mai crească, zic eu. Iar V.G. zice că nu toţi au fost mulţumiţi de această selecţie. Îl pomeneşte pe Mihai, care a polemizat civilizat cu ei. Mihai e de părere că scriitori cu adevărat valoroşi sunt anume cei mai tineri. Gârneţ se destăinuie că el nu crede în valoarea estetică a poeziilor lui G. Vieru ori L. Lari, dar i-a inclus în dicţionar, fiindcă ei au o influenţă puternică asupra cititorilor din R. Moldova. Fie. De criticat îi critică, dar nu-i poate neglija. Fără comentarii. Referindu-se la acest dicţionar, A. Busuioc spune că el valorează atîta cît cîntăreşte vreo două-trei sute de grame”.

Din jurnalul lui tata, azi da-n alt an:

„1 mai 2004

Basarabia noastră e un spital cu sate şi oraşe blestemate, cu oameni bolnavi şi rătăciţi. Zic şi eu „oameni”, dar poţi să rătăceşti mult prin sat fără să întîlneşti nici un om, iar cînd, totuşi, apare vreo unul, e bătrîn, e vlăguit, e apatic. Case pustii. Morminte părăsite. Copii lepădaţi. Viaţa începe a clocoti abia spre seară. În baruri. Curge rachiu şi-n fosta librărie. La discotecă dansează pe întuneric cu mîinile băgate-n chiloţi, cu ţîţele scoase, cu ochii tulburi. Basarabia mea…”