Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani

24 martie 2004

Omul plăcerilor cedează uşor în faţa greutăţilor.

24 martie 2005

Proştii se jertfesc, idioţii profită. 

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani

23 martie 2003

Dumnezeu, ca să-i arate omului cine e el cu adevărat, i-a dat bătrîneţea.

***

Ninge, ninge şi iar ninge. Baba Odochia încă trăieşte.

***

Americanii bombardează, ruşii o fac pe pacifiştii, iar noi… ca noi. Prindem un fulg în mînă şi ne topim împreună cu el.

***

În 1989 a căzut Zidul de la Berlin.

23 martie 2005

Extraordinar de repede trece timpul pe lîngă mine. Ori eu trec pe lîngă el…

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

15 martie 2004

Sofia se uită la cafeaua făcută de Sandu şi o face pe filosoful-poet:

            - Cafea cu ţigară

            te duce

            la mîntuială…

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani

14 martie 2003

Mikel Chertudi, băiatul american pe care-l ajut să ne cunoască limba, a venit astăzi la noi cui o prietenă-compatrioată – Rebeca. Am lucrat tustrei două ore. Apoi am adus un pahar de vin şi-i cinsteam. Anatolie strigă şi-mi spune că mă cheamă Mihai la telefon. Mi-a spus despre „În gura foametei”, despre Sandu, despre dînsul, ispitit de mine. Se crede Mihai un cetăţean al Terrei, dar e legat de ţărîna de-acasă ca şi noi, ca şi mine. Sandu pare altfel, dar mi se pare că pozează. Ori, mai precis, vrea să pară teribilist, dar sufletul îi este-n „mărul lui Newton”, care se vrea căzut în chinuitul nostru „acasă”.

***

Poposeşte poştăriţa şi ne mai face o mare bucurie – o scrisoare de la Mihai. Fără să vreau, devin superstiţios: atîtea emoţii pozitive într-un timp aşa scurt cer şi ceva lucruri rele. Aşa-mi spune balanţa din mine. În scrisoarea sa, Mihai ne-a trimis şi două recenzii la cărţile lui Sandu, semnate de Mihai şi de Mihaela Ursa. Excelente. De fapt, lucrarea lui Mihai e mai mult un microstudiu. Ambele am fost publicate în „Vatra”, nr. 11-12, 2002. În curînd va apărea şi o carte de poezie de-a lui Mihai, la editura „Vinea”. Am citit cîteva poezii din cartea asta, cîteva au fost publicate şi-n „Contrafort”. Acolo Mihai pare un Cineva care explică lumea jucîndu-se”.

14 martie 2004

Stalin: „Nu contează cum se votează, contează cine numără voturile”.

***

A venit Sandu acasă.

***

Sigur că pe Putin îl vor alege ruşii. Ceilalţi candidează doar pentru a scrie în CV: „În 2004, a candidat pentru funcţia de preşedinte al Federaţiei Ruse”. Interesant, cîţi îl vor ţar pe Puţin? Pe cîţi i-a cucerit? 

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani

11 martie 2003

            Am citit că au fost găsiţi prunci aruncaţi în tomberoane. Cel mai straşnic e că aceste (multe) tomberoane se aflau lîngă căminele Universităţii de Medicină…

            Gura satului zice că baba Vera, o bătrînă uitată de lume, care se descompune, încă vie fiind, într-o bojdeucă, în tinereţe şi-a îngropat copilul nou-născut. Era fată mare. Se temea de gura satului, de Dumnezeu nu-i păsa. Zice-se că suntem creştini. Citisem undeva că-n majoritatea ţărilor creştine nu-s case de copii. Fiindcă cei abandonaţi îs înfiaţi. Sunt înfiaţi şi la noi, dar, cînd devin o povară pentru mămici şi tătici, sunt abandonaţi în mijlocul drumului. Copiii sunt lăsaţi la maternitate, la bunici, în drum. Avem alte griji, trăim timpuri fierbinţi.

            Şi îmi amintesc de altceva. De Ludmila Bojoncă şi de soţul ei, Ilie. Al doilea lor copil, Boris, s-a născut fără un rinichi. L-au îngrijit cum au putut şi azi e voinic şi sănătos. Harnic, energic. E în clasa mea, a IX-a. Dar nenorocirea cea mare veni în casa lor odată cu naşterea celui de-al treilea copil. E paralizat. N-a făcut în viaţa lui nici un pas. Cînd era grav bolnav, Ludmilei i-au sugerat că ar fi mai bine să-l lase în mîinile morţii. Va scăpa de chinuri. Dar ea l-a salvat. Azi trăieşte, vorbeşte, gîndeşte, dar… în cărucior. Dar trăieşte! Cu fraţii. Cu părinţii.

  

11 martie 2006

O educatoare din Rusia punea skotch pe gura şi ochii copiilor, pentru a-i forţa să adoarmă.

            La noi o educatoare acţiona altfel: le arăta copiilor o andrea şi-i speria că cu ea îi va scoate ochii celui care-i va deschide în timpul orei de somn.  

 ***

 Telegramă:

Îmi trebuie urgent bani.

Răspuns:

            Şi nouă. 

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani

25 februarie 2003

Curiozităţi:

Într-un an omul are cam 1960 de vise.

***

            Delfinul doarme cu ochii deschişi.

***

            O furnică poate să supravieţuiască pînă la două săptămîni sub apă. Tot furnica e insecta cu cel mai mare creier în raport cu corpul său.

***

            Alfabetul limbii chineze conţine peste 40 de mii de caractere.

***

            Ochiul struţului e mai mare decît creierul lui.

***

            Păsările nu transpiră.

***

            Un melc poate dormi trei ani.

25 februarie 2005

Ninge ca… iarna. Buburuz are o blană albă şi miroase mulţumit aerul curat din jurul său.

***

            Iar la radio gîlgîie emoţiile preelectorale. Toţi ne spun că biata noastră Moldovă merită un destin mai bun. Trebuie să fim deştepţi şi să-i alegem pe ei… Anume pe ei…

***

            Iată-l şi pe alegătorul Palicu trecînd cu nelipsita-i sarcină de ciocleji în spate. Nici o grijă, părinţi ai poporului, oracoli şi îngeri, el anume pe voi vă va alege… 

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

24 februarie 2004

În ziua de Dragobete nu se cîrpeşte, nu se lucrează în cîmp, în fierărie, în schimb se face curăţenie generală în casă. Cel care nesocoteşte ziua şi lucrează ce nu trebuie îşi uită limba şi cîntă ca păsările.

            La noi cam mulţi lucrează de Dragobete, dar rag ca măgarii, nu ciripesc precum păsările.