28 iunie 2003
Dimineaţa S. plîngea prin ogradă. Noutate: au dispărut 8
raţe. Hoţul(-ii) n-au lăsat nici un semn. O fi fost vreo vulpe, zic eu fără
nici o încredere în voce. Dacă plîngi, zic, le întorci?
***
Seara am fost la balul de absolvire. Balul ca balul. O
tristeţe veselă. Amintiri, promisiuni, jurăminte. Cadouri. M-am întîlnit cu
unii foşti elevi de-ai mei. Deşi Nataşa V. a zis că ei nu-s foşti. Totdeauna
vor fi prezenţi. Ion M. e într-o unitate de poliţie cu destinaţie
specială. I-am turnat cîteva zeci de anecdote despre poliţişti. A rezistat.
28
iunie 2004
Trec femei la Maria. Să-şi ia rămas
bun de la ea. Se zice că-i în stare gravă, va muri numaidecît. Ciroză. A fost
şi S. s-o vadă. I-a dus mîncare. Mi-a spus: „Uite ce tablou am văzut: Maria
moare, iar G., roşu, fosăie aburind în iz de alcool. N-are emoţii, animalul”.
Morţii cu morţii, viii cu viii,
încerc să încălzesc eu atmosfera, dar n-am nici o priză la „public”.
Maria moare. Iar G. doarme. Dar
ce-ar trebui să facă G.? Doar tot ea, Maria, l-a învăţat/i-a permis să fie
aşa. Iar acum G. doarme cu muşte pe la gură, iar Maria stă lîngă cea cu
coasa.
No comments:
Post a Comment