De câte ori ajungeam la Antonești, treceam și pe la unchiul Valeriu sau cel puțin încercam. Acum nu mai e nici el, nici tata, nici bunicii. Cât ei cântau toamna A ruginit frunza din vii, nici măcar nu auzeam cuvintele, nu știam ce e, dar nici nu mă întrebam, pentru că o auzisem de mic.
Ăsta e cântecul, văd că textul e atribuit lui Ion Creangă.
Mi-am amintit de asta pentru că:
No comments:
Post a Comment