Antonescu şi Antoneşti

Cică era demult, tare demult un bogătaş pe nume Antonescu, care avea moşia pe acest pământ. Acest bogătaş cu ajutorul slujbaşilor a construit două mori de măcinat făină în locul unde acum se află serile sovhozului, a construit un grajd mare pentru cai şi alte lucruri trebuincioase oamenilor. Acest Antonescu trăia forte bine cu oamenii din sat, îi ajuta întotdeauna la nevoie, lucra pe câmp cu coasa şi sapa. De la dânsul provine şi denumirea satului Antoneşti.

Cules de la Onisca Salaur

(din caietul de folclor cules de Sofia, Alexei şi Mihail Vakulovski)

Legenda satului Antoneşti (variantă de la Leonid Oprea)

Se spune că tare demult, doi fraţi, Anton şi Ştefan, mergeau prin locurile acestea. Ei şi-au pus de gând ca să azvârle cuşmele dintr-un loc, unde le vor cădea, acolo vor deveni stăpâni.

Cuşma lui Ştefan a căzut pe pământurile de acum ale satului Ştefăneşti, iar cuşma lui Anton pe locul acesta şi i-a pus numele Antoneşti.

Cules de la Leonid Oprea

(din caietul de folclor cules de Sofia, Alexei şi Mihail Vakulovski)

(foto av, poartă Antoneşti, detaliu)

Legenda satului Antoneşti

(din caietul de folclor cules de Sofia, Alexei şi Mihail Vakulovski)

Foarte demult pe aceste locuri au apărut doi fraţi, unul pe nume Anton, celălalt - Ştefan. Ei s-au certat şi s-au despărţit. Ştefan a plecat spre asfinţit, iar Anton a rămas aici. În jurul casei lui şi-au făcut case alţi oameni şi în cinstea lui au pus numele satului - Antoneşti.

Iar Ştefan s-a oprit peste două văi şi în a treia vale a înfiinţat satul Ştefăneşti.

(a povestit Arsenie Banaru)