O plimbare cu tractorul

Șoferul tractorului e Alexandru Bojoncă, fratele poetului Iurie Bojoncă.

A înflorit gheorghivanul la Antonești

Ghiorghivan înseamnă liliac și după câte știu, doar la noi în zonă are numele ăsta. De la Gheorghe și Ivan. Și, da, a înflorit. Cum au înflorit și roșiile, și ardeii. Și castanii în Chișinău. Zici că vine vara.

Vinul e mutat în beci. Un vin foarte bun anul ăsta. În alți ani, tata încă nu avea vin de ziua lui. Mâine e ziua lui. Ar fi împlinit 63 de ani. Mama îi va duce la mormânt ghiorghivan. Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Eroul zilei

E Marcel, care sparge toată ziua nucile cu dinții.

Despre el și nu numai aici

Victor Țvetov. Antoneşti 1946

Antoneşti 1946. Cu ochii turbaţi, supţi de căpuşe. Şi a venit la vecini şi au strigat şi au cerut mâţa să le prindă şoareci şi mâţa slabă, frumoasă mâţa slabă.

Cum scrie în reţetă: se jupoaie mâţa şi dacă e foamete atât îi de ajuns, apoi se pune în ceaun şi daca e foamete atât e de ajuns.

Şi bunica a ieşit pe poartă şi cei mari şi puternici încercau să-l prindă pe cel mai slab şi mic şi cel mic făcea cercuri şi cei mari făceau cercuri. Adevărat îţi zic că nu ştiu dacă l-au prins, dar am auzit că din degete ies răcituri.

Şi după cum zicea bunica, se lua balegă şi ghinde şi se făceau turte. Antoneşti – sat frumos, dar balegă era greu de găsit şi ghindele erau greu de găsit.

Şi după cum zice bunica, la masă nu rămâneau fărâmituri şi cine avea animale pe acasă era magnat.

Şi după cum zicea bunica, se lua cureaua de piele şi se tăia bucăţi şi se făcea supă la fel şi cu încălţămintea de piele.

Poeme din următorul volum al lui Alexandru Vakulovski

Alexandru Vakulovski

Daţi foc la cărţi

(în curs de apariţie la Editura Tracus Arte)

citesc & mănânc

citesc & mănânc frigărui

făcuţi de tata

citesc făcuţi de tata şi îmi

amintesc de tata

mă gândesc că atunci

când citeşti şi mănânci

te îngraşi

frigăruii sunt din carne de porc

care trebuia să aibă săracu’ şi el un nume

tu citeşti bă sau mănânci?

mă întreabă tata

mănânc şi citesc

dar ce va zice tata?

citesc & mă rog

citesc

mă întind ca pe o saltea strânsă

putredă Iisuse la picioarele tale

culcă-te pe mine ca pe o târfă

Iisuse citesc & mă rog Iisuse

între timp îmi amintesc că

iubita mea spunea că totul

ar fi bine dacă mi s-ar face

un transplant de creier şi

Doamne am zis creierul lui

Iisus creierul lui Iisus

Doamne ca să-i fut pe

toţi

            m

            ă

c i t     e u     e s c

            r

            o

            g

fac cruce cu cuţitul pe tine

Doamne şi te tai

ca pe o pâine caldă

te mănânc Doamne şi

te citesc

îţi beau sângele

sunt pătat Doamne

pe dinăuntru tot cu

sângele tău

ştiu că sunt vinovat

Doamne dar te citesc

în fiecare zi cu

cuţitul în piept

în inimă în intestine

Doamne eşti gol ca

o păpuşă gonflabilă

îţi beau sângele şi te

citesc

citesc:

Doamne Iisuse Christoase

Doamne Iisuse Christoase

cămaşă lungă albă

dă-mi o zi să o port

dă-mi tatuajele de pe

mâini şi picioare

citesc:

sufletul tău gol Iisuse

tu eşti litera Şi

spaţiul gol dintre rânduri

citesc: eşti dat dracului Doamne!

citesc & mă îmbolnăvesc

pe bune

parcă cineva pe dinăuntru

cu o mânuţă

îmi strânge încet

vertebrele

mă îmbolnăvesc,

încep să mă îmbolnăvesc rău

parcă cineva îşi ridică

palmele pe creierul meu

şi îmi mângâie ridurile

pe dinăuntru

încep să

citesc poezie!

îţi dai seama?

sunt bolnav rău de tot

îmi tremură mâinile

mâinile mele!

mă dor ochii pe dinăuntru

mi-s grele oasele

sunt obo

sunt plicti

cineva creşte în mine

cineva mă fute din

interior

doar ţi-am zis ţi-am zis

cuvinte cuvin

citeşte ‘nainte

Mortu a Est (sau Cugetări)

înainte de luptă:

1) ţăranii lui Ştefan cel Mare

stau împotriva vântului

în faţa unor ruguri de cânepă

Ştefan cel Mare nu reuşeşte să urce pe

cal

2) Eminescu cară saci în

portul din Giurgiu. Se

opreşte se şterge de transpi-

raţie cu o batistă murdară.

după luptă:

1) acum Leonida Lari

se cunună cu Ştefan cel Mare!

2) E, Mi, Nes cu câţiva amici

fugăresc nişte arici

alearg-aricii pe câmpii

E: Mi, Nes cu 2000!

(Foto: Al. Bîtcă)

Cântecul cocoșului

GRIGORE MORARU (n. 1921):

Un bărbat din Palanca, ori din Tudora,

simţi lângă o casă miros de carne prăjită.

Intră şi văzu cum unul

cu minţile pierdute împinse

un copil în cuptor şi

se pregătea să-l mănânce.

În satul nostru parcă n-au fost asemenea cazuri,

deşi oamenii se umflau de foame şi se stingeau zilnic.

Vă puteţi închipui un sat în care nu se aude

cântat de cocoş?

(Din volumul În gura foametei de Alexei Vakulovski)

Deschide poarta, creştine:))