Azi, din jurnalul lui Alexei Vakulovski, dar în alt an:

11 noiembrie 2003

            Mihai a plecat spre Braşov.

A stat/muncit acasă nouăsprezece zile. Carmina l-a sunat de două ori. Am încercat să cumpărăm lemne pentru foc, dar nimeni nu vinde. Aşa că Mihai şi-a suflecat mînecile şi a tăiat copacii bătrîni din grădină. I-a despicat şi i-a pus la adăpost. Posibil să ne ajungă iarna asta.

***

Ninge. Totul e alb… deşi sub omăt se zbuciumă apa.

***

Urrrra! Suntem cei mai bogaţi din Europa! Avem două uniuni ale scriitorilor, două limbi materne, două Crăciunuri, două mitropolii, două state garante, trei preşedinţi, trei miniştri ai culturii, trei ai educaţiei şi… trei bănuţi în buzunar…

Sigur, suntem cei mai bogaţi, fericiţi, prosperi, norocoşi etc. din Europa.

Am zis „din Europa”? De pe glob, oameni buni, de pe glob.

La noi – ca la nimeni: pe teritoriul dintre Nistru şi Prut trăiesc trei naţionalităţi – români, moldoveni şi rusofoni. Totul e clar, tovarăşilor domniţi? Cine-i rusofonul? Păi e rusul, e ucraineanul, evreul, găgăuzul, ţiganul, neamţul...