Saturday, January 11, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


11 ianuarie 2005
M-am trezit într-o sală unde urma să se joace o nuntă. Venise lume de pe lume, dar sala era încă nepregătită. Socrul mare m-a rugat să-l ajut. Apăru o maşină cu scînduri. Închegam din ele mese, scaune. Apoi am ieşit afară. Lumea a început să nuntească. Am intrat în sala de sport, căci acolo era nunta, şi am văzut că încă nu-i totul pregătit. M-am apropiat de maşina care sta în mijlocul nuntaşilor cu gîndul să mai iau nişte scînduri. Dar acolo erau cărţi. L-am zărit pe Val. şi i-am dat cîteva exemplare. Noi nu vrem cărţi, strigau nuntaşii. Degeaba urlaţi, intră în discuţie S., el nu ascultă pe nimeni. Face ce vrea. Am observat că pereţii se cojesc, cădea vopseaua. Am început să acopăr dărîmăturile cu tablouri de Van Gogh, Leonardo da Vinci, Rafael, El Greco, Tiziano, Surikov, Igor Vieru, Mihail Grecu… Rîdeam fericit. Vroiam să se bucure toţi, dar ei lingeau o grămadă de îngheţată. Cărţile se transformaseră în îngheţată. S. dispăruse. Un băieţel mi-a spus că s-a pornit spre casă. A luat-o spre Olăneşti. Mi-a arătat drumul şi m-am pornit. Întîlneam numai oameni beţi care culegeau harbuji din copaci de salcîm. Nu, n-o văzuseră pe S., dar mi-au arătat drumul spre Indonezia. Las’ c-o ajung eu, dar la început mă duc la Constanţa să mă scald. O lovitură foarte puternică mă trezi. Ce-i? A căzut perna, mi-a spus S.

No comments:

Post a Comment