6
ianuarie 2003
Şcoala
nu poate fi o oglindă a prezentului. Ea aparţine mai mult viitorului. Şcoala e
un zbucium cu ochi înrouraţi şi curaţi. Iar dacă zoaia curge şi-n şcoală, e un
fenomen explicabil: spre stele se uită nu numai fecioarele, ci şi tîrfele.
***
Cunoştinţa
cu o clasă nouă de elevi e ca şi cum ai ieşi prima oară în cosmos.
***
Poţi
citi o poezie de o sută de ori, iar proza poate fi citită numai de cîteva ori.
Poezia e sărbătoare, iar sărbătorile sînt exaltate, festive, fericite... Proza
e zi de muncă. Proza e o muncă. O muncă grea, cere nu numai forţă spirituală,
ci chiar şi fizică. Poezia e un vis, iar proza e realitate. Poezia e muzică,
pictură... Proza e sculptură, arhitectură. Poezia e o sclipire, iar proza e o
zidire.
6
ianuarie 2004
Cît
e mai ieftin omul, cu atît mai multe şi mai bogate haine şi bijuterii trebuie
să pună pe el ca să fie în rînd cu lumea
7
ianuarie 2005
Eram
într-o cameră fără ferestre şi priveam încăperea la o lumină slabă care nu ştiu
de unde venea. Parcă eram în castelul din Bran şi lîngă mine erau consătenii
mei. La un moment dat în încăpere năvăliră oameni şi oameni cu ochi îngroziţi.
„L-a omorît!” striga Margareta S. „N-am vrut să-l omor”, spuse Volodea P.
privind în jur cu ochi rugători. Mi-am făcut loc prin şuvoiul de oameni şi am
ieşit afară. Cadavrul unui om era întins chiar lîngă uşă. Cine-i? am întrebat.
E din Carahasani, mi s-a răspuns. Un val de oameni înconjurară mortul, îl
aşezaseră într-un sicriu şi porniră spre cimitir. Erau cei din Carahasani.
Urcau la deal. La vale se mişcau un rîu de oameni. Erau consătenii mei. Unde vă
duceţi? i-am întrebat. „La nuntă”, mi-au răspuns. Am luat-o la deal. Vroiam să
ajung acasă. S. apăru cu un braţ de legături în mîini. Mă duc la fina, mi-a
spus. Am auzit strigăte de revoltă. Înviase mortul. Adică morţii, că erau doi.
Am răsuflat uşurat. Dar nu mai puteam merge înainte. Am intrat într-o casă cu
două etaje şi încercai să ies printr-o uşă din pod. De acolo cobora un grup de
copii încolonaţi. Nene, m-au strigat. Uitaţi-vă ce grozăvii comit maturii. Au
scris „sa” prin cratimă…”
No comments:
Post a Comment