Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani

"14 martie 2003

Mikel Chertudi, băiatul american pe care-l ajut să ne cunoască limba, a venit astăzi la noi cui o prietenă-compatrioată – Rebeca. Am lucrat tustrei două ore. Apoi am adus un pahar de vin şi-i cinsteam. Anatolie strigă şi-mi spune că mă cheamă Mihai la telefon. Mi-a spus despre „În gura foametei”, despre Sandu, despre dînsul, ispitit de mine. Se crede Mihai un cetăţean al Terrei, dar e legat de ţărîna de-acasă ca şi noi, ca şi mine. Sandu pare altfel, dar mi se pare că pozează. Ori, mai precis, vrea să pară teribilist, dar sufletul îi este-n „mărul lui Newton”, care se vrea căzut în chinuitul nostru „acasă”.

***

Poposeşte poştăriţa şi ne mai face o mare bucurie – o scrisoare de la Mihai. Fără să vreau, devin superstiţios: atîtea emoţii pozitive într-un timp aşa scurt cer şi ceva lucruri rele. Aşa-mi spune balanţa din mine. În scrisoarea sa, Mihai ne-a trimis şi două recenzii la cărţile lui Sandu. Excelente. De fapt, una e mai mult un microstudiu. Ambele am fost publicate în „Vatra”, nr. 11-12, 2002. În curînd va apărea şi o carte de poezie de-a lui Mihai, la editura „Vinea”. Am citit cîteva poezii din cartea asta, cîteva au fost publicate şi-n „Contrafort”. Acolo Mihai pare un Cineva care explică lumea jucîndu-se”.

14 martie 2004

Stalin: „Nu contează cum se votează, contează cine numără voturile”.

***

A venit Sandu acasă.

***

Sigur că pe Putin îl vor alege ruşii. Ceilalţi candidează doar pentru a scrie în CV: „În 2004, a candidat pentru funcţia de preşedinte al Federaţiei Ruse”. Interesant, cîţi îl vor ţar pe Puţin? Pe cîţi i-a cucerit?

(71/2%)"