4 septembrie 2003
Mergem la
şcoală şi Tiuk rămîne singur. Cînd s-a întors S., el urla de singurătate. Apoi
veni cu un pui mort. Primi papară – educaţie să nu mănînce pui. Fiindcă puiul,
probabil, murise singur, Tiuk stătea osîndit. Cînd l-am văzut, ne-am minunat de
emotivitatea lui: avea ochii în lacrimi. Pînă acum l-am alintat cum am putut,
apoi ne-a venit mintea la cap şi vrem să-i facem cunoştinţă cu realitatea.
Aceste fluxuri şi refluxuri aduc numai rău. Numai fierul se căleşte la
schimbarea bruscă de temperaturi. Cei care au inimă nu suportă aceste schimbări
aiurite, Iar Tiuk, cum se vede, are inimă.
No comments:
Post a Comment