îmi pare foarte bine că m-am întors, îmi pare rău că nu te văd.
Degeţelele mele plâng după burticuţa ta pufoasă. Şi cel mai mult îmi place să-ţi fac ghili-ghili la ouţe. E plăcut aşa, e ca şi cum te-ai juca cu două zaruri în vârful degetelor.
Asta-i pentru Marcel.
În poză AG e cu Postoi paravoz. Confesiunile dogmatistei, În gura foametei şi Zece basarabeni pentru cultura română. Poza de peste 2 secunde e aici.
Iată-l şi pe Marcel, aşteptându-l pe AG la Antoneşti:
În numărul următor al revistei Punkt veţi putea citi un interviu cu Andrei Gheorghe şi despre alţi basarabeni:)
Între Marcel și Andrei Gheorghe e o admirație reciprocă, s-au despărțit doar la somn, cât a stat AG în Antonești:)
Așa arăta când era mic:
Acum e modelul preferat al lui Moni (din cauza asta blogul ei începe cu Dog:)) )și arată cam așa, atunci când plouă sau e fum prin preajmă, nu-i prea place:
Dar a ajuns pe afișul Republicii, unde va citi cele mai drăgăstoase poeme cu căței însuși v.leac!
Să luam exemplu de la Marcel, el nu se dă mare deși e Supererou!
Lelea Frăsânica a apărut şi într-un reportaj pentru Salutare naţiune cu Andrei Gheorghe, vorbind despre condiţia femeii în R. Moldova. Părerea ei o s-o vedeţi mai târziu:)
Marcel locuieşte pe Alexei Vakulovski nr. 5, Antoneşti. Prietenul lui cel mai bun e Andrei Gheorghe. Într-un minut, Marcel a fost făcut praf. Nu mai putea de Gheorghe. Şi, după cum se vede, dragostea a fost reciprocă:
Din Show Recent Messages, Tiuk:
Moni Stanila: Marcel
Andrei Gheorghe: Frumoooos! Cel mai bun! Marcel este... Moldova as will should be. Drăguţ, doi ochi, nas, coadă, mîrşav, prefăcut, haios, simpatic. Mincinos, aburitor, prefăcăcios, lăudăros; ia uite un buhăiaş în faţa ochilor mei, acuma o să sar la el!, dar noroc că m-am întors cu spatele. Marcel, foarte drăguţ. Se întoarce în sus cu burta aia, aşa, şi are puţa mică şi păroasă, dă din coadă, pe urmă ia mîţele şi le tîrîie prin colţuri. Am şi poze cu Marcel, am arătat-o la toţi în România. Am făcut poză la casă, la alea-alea, dar mi s-au părut hm, normale, dar MARCEEEL! şi toţi: ulu gulu gulu gulu.
(Foto: Andrei Gheorghe în biblioteca lui Alexei Vakulovski)
Uneori cred că e nasol să fii vedetă pe bune. Aşa cum e Andrei Gheorghe. Oriunde te-ai duce – toţi te recunosc. Toţi vor să se bage în seamă. Dar Andrei şi-a asumat rolul: Dacă eşti Rege, nu te poţi ascunde – vedem pe situl lui.
După o înregistrare la Salutare naţiune, i-am spus că merg în Antoneşti. L-am întrebat dacă nu are chef să vină. Normal, majoritatea vedetelor sunt şi foarte comode şi fiţoase. Dar un rege trebuie să ştie pe ce lume trăieşte – aşa că Andrei a acceptat pe loc.
„Moldova e o ţară uşor de cucerit” – a zis după ce a observat că nu se mai termină câmpia. Am oprit la Căuşeni de unde i-a luat mamei un ghiveci de flori foarte frumoase.
Pe Marcel, căţelul nostru, l-a cucerit în câteva secunde. E prima oară când l-am văzut pe Marcel să nu mă bage în seamă. Şi mai mult – a devenit extrem de gelos când l-a văzut pe Andrei cu Mişutka, pisicul nostru.
După ce am mâncat (lui Gheorghe i-au plăcut mult cartofii din supa de pui – sunt ca în copilărie, ca-n supele bunicii, a zis), ca orice moldovean adevărat – l-am dus în beci. Ca să mă dau şi eu mare!
Aveam şi cu ce – pe lângă tradiţionalele butoaie de vin, mama a scos nişte samahon de peste 16 ani!
Seara s-a încheiat în bibliotecă, Andrei şi-a căutat o carte, cu care l-am găsit a doua zi, citind sub nuc.
Deşi a trebuit să plecăm mai repede (Andrei a fost invitat la o emisiune), l-am dus rapid şi la fosta mândrie a străzii, brigada de tractoare. Casele, beciul, fântâna, de fapt cam tot – a fost distrus. Moldovenii ca nişte gospodari adevăraţi au cărat totul acasă – de la tractoare, la stâlpi. Cred că a fost singurul loc pe care Andrei Gheorghe n-a vrut să-l cucerească.
