„Ne-am pomenit pe neprins de veste duşmani ai poporului”
EUDOCHIA OPREA (n. 1921)
"A dat bunul Dumnezeu şi am scăpat de foamete. Tare ne-am mai bucurat. Am răsuflat uşuraţi, dar nu pentru mult timp. De Satana nu scapi cu una, cu două. Într-o noapte ploioasă din 6 spre 7 iulie 1949 am auzit bătăi în uşa casei. Iese Ştefan şi vede oaspeţi nepoftiţi, care se simţeau stăpâni la noi în casă. Ei ne-au citit un ordin în care se spunea că suntem culaci, adică duşmani ai puterii sovietice. Ne-au împins într-o maşină, dar n-am ajuns departe: maşina se împotmoli într-o groapă în care am stat până dimineaţa. Probabil maşina înţelese că oamenii ce-o mână fac o nelegiuire. Am vrut să luăm un sac de făină cu noi, nişte brânză, căci am înţeles că nu ne duc la odihnă, dar au strigat la noi: „Nelizea!”, nu se poate, adică. Am plâns până la Căuşeni. Acolo am stat o noapte şi am înţeles că, totuşi, Dumnezeu ne vede, căci s-au găsit nişte creştini de la noi, care ne-au adus produse, încălţăminte pentru copii, nişte bani chiar. Mai departe am călătorit „boiereşte”, în vagoane pentru vite, cu uşile şi ferestrele astupate. După 18 zile am ajuns în regiunea Kurgan, unde ni s-a dat un ferestrău, un topor, câteva hârleţe şi ne-au dorit în bătaie de joc spor la muncă. Şi am avut în Siberia spor la muncă şapte ani; acolo ni s-au născut încă patru copii. Acolo s-a îmbolnăvit Ştefan; din boala aceea i s-a tras şi moartea mai târziu, când eram acasă, în Moldova, în Antoneşti.
Nu doresc nimănui să guste din amarul, chinul, nevoile, nedreptăţile pe care le-am îndurat noi. Să aibă oamenii parte de linişte, să nu li se bage nimeni în suflet, nici în casă. Să le fie la toţi casa ocrotită, să aibă pe masă o hrincă de pâine, pe care nimeni nu vrea să i-o fure, să le fie la toţi copiii veseli şi sănătoşi, să nu audă neam din neamul nostru de Siberii şi de ani de foamete…"
fragment din volumul În gura foametei. Mărturii ale supraviețuitorilor de Alexei Vakulovski, Ed. Tracus Arte, București, 2013
No comments:
Post a Comment