Din jurnalul lui tata, azi, da-n alt an:

„17 iunie 2003

Mi-am amintit de o spusă a lui N. Sulac la o întîlnire cu studenţii Institutului de Arte. Cineva îl întrebase prin ce se deosebeşte un om de artă de ceilalţi muritori. Sulac răspunse în stil popular:

- Dacă eu trebuie să fiu săpunit de şeful filarmonicii şi acesta lipseşte, mă săpuneşte adjunctul lui. Dacă eu trebuie să fiu mustrat de ministrul culturii şi acesta lipseşte, îmi trage mîţa pe spate locţiitorul lui. Iar dacă lumea dintr-un sat îl aşteaptă pe Sulac, în locul lui nu se poate duce nici un fel de locţiitor”.