Monday, August 1, 2011

Comunicat de presă Cartea Românească, despre lansările "Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău"

Lansarea rockmanului Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău de Mihail Vakulovski la Iaşi, Chişinău şi Sibiu

Joi, 4 august, la ora 18.00, la Librăria Humanitas din Iaşi (lîngă Str. Lăpuşneanu - Str. Banu, nr. 8, Bl. 8, mezanin), Mihail Vakulovski vine să povestească despre rockmanul Student la Chişinău, primul din trilogia Tovarăşi de cameră (Cartea Românească, 2011).

Actriţa Andreea Stafie va citi un fragment din carte, iar autorul va răspunde la întrebările lui Liviu Antonesei. Şi nu numai. Cei din public sînt aşteptaţi, de asemenea, cu întrebări şi curiozităţi.

Vineri, 5 august, la ora 18.30, la Cenaclul Republica, Biblioteca Naţională, Chişinău, vor discuta despre rockman, alături de autor, tovarăşi de nădejde: Constantin Cheianu, Dumitru Crudu, Iulian Ciocan şi Emilian Galaicu-Păun. Retrăieşte un fragment: Alexandru Vakulovski. Moderator: Moni Stănilă.

Sîmbătă, 13 august, la ora 18.00, în cadrul Festivalului ArtMania de la Sibiu, Radu Vancu şi Dragoş Varga îl vor chestiona pe autor cu privire la primul său rockman. Vor citi fragmente din carte: Alexandru Vakulovski & Moni Stănilă. Discuţia va fi moderată de Veronica D. Niculescu.

Lansarea rockmanului Tovarăşi de cameră va fi însoţită, atât la Iaşi cât şi la Sibiu, de o instalaţie de artă contemporană inedită la care au participat artişti locali şi chiar librari. Pentru a vedea despre ce e vorba, vă invităm în librării.

Student la Chişinău de Mihail Vakulovski este primul rockman din trilogia Tovarăşi de cameră. O trilogie prin care trece Prutul odată cu anii de ucenicie ai studentului Hai – anii marilor schimbări social-politice din Estul Europei, cu efectele lor imprevizibile, supuse capriciilor istoriei. Amestecul de umor, ironie şi realitate brută, neîndurătoare – uneori lipsit de pudoare, dar niciodată gratuit – descrie rostogolirea acestui rockman colţuros peste graniţele de cuvinte şi forţa lui subtilă de celebrare a vieţii.

Un anti-bildungsroman existenţial, de o sinceritate dezarmantă, scris într-un limbaj viu, autentic, cu elemente de roman epistolar, realist, istoric, naturalist, despre o lume plină de forţă şi culoare.

Mihail VAKULOVSKI este absolvent al Universităţii de Stat din Moldova şi, din 2002, doctor în filologie la Universitatea Bucureşti cu o teză coordonată de Nicolae Manolescu. Autor al volumelor de poezie: Nemuritor în păpuşoi, Caiet cu zmei de care n-am mai ridicat niciodată nici măcar în copilărie, TU (cu Al. Vakulovski), Tatuaje, Odada, Piatra lui Sisif sub limba lui Demostene, ИЛЬ ПЛЁ, Autobiografie.

A mai publicat: Nicolae Manolescu (monografie), Holocaustul evreilor români. Din mărturiile supravieţuitorilor (istorie recentă), nEUROCHIRURGIE (teatru), Portret de grup cu generaţia „optzeci”. Poezia (critică literară), Tiuk! (antologie de proză Klu) (cu Al. Vakulovski). Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi Premiul Soros (1997), Marele Premiu Underground Literar (2001), Premiul Zona alternativă (2002), Premiul revistei Tomis pentru cel mai bun traducător (2008), Premiul revistei Timpul pentru critică literară (2010). Membru ASPRO şi al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

Blog: http://vakulovski.livejournal.com/.

Redactor-şef la revista Zile şi Nopţi, redactor la Sunete, fondatorul şi realizatorul revistei Tiuk! - www.tiuk.reea.net/.

Sunday, July 24, 2011

"Încă n-o murit aşela?"

"Pe aşela l-am văzut la balconul unui salon de la Spitalul de Urgenţă. Uscat ca un chibrit ars, şedea băgat într-un scaun, cu trei pachete de ţigări goale în faţă, dar cu o ţigară în gură. Când l-am întrebat ce nevoie l-a adus acolo, s-a gândit mult până să-mi răspundă: „M-o bătut nepotu’…”. Trist şi tăcut, mă privea parcă speriat. Am tăcut amândoi o habă de vreme, ne-am mai scrutat cu privirile, ca să nu murim de plictiseală, până când el a rupt tăcerea: „La mine vine Dima…”. Cine-i Dima numai aşela ştie, dar, ca să nu tac, am zis că Dima e bravo. „Şi femeia o venit o dată - mi-o adus tapociki”. Şi aici, am crezut necesar să confirm că are o femeie de aur, dar nu l-a mişcat deloc. Faţa îi era ca de piatră. Cred că nu avea niciun ciot de dinte, fiindcă vorbea pe neînţelese. Parcă era un mort care se învăţa încetişor să vorbească…"


Continuarea articolului lui Pavel Păduraru aici 

Aşela a fost coleg de cameră cu mine în spitalul de urgenţă. Îl puteţi vedea în poza pe care i-am făcut-o. 

Thursday, July 21, 2011

Gusturile copilăriei


Nu doar castraveţii şi roşiile nu mai sunt ca în copilărie. Aproape totul s-a schimbat. E un şut serios în fund (şi nici un pas înainte, din punctul ăsta de vedere) din partea globalizării.

Când eram în România le povesteam prietenilor despre sucul Tarhon, cu gust de... tarhon! Puţini mă credeau, pentru că asociau tarhonul cu ciorba. Ei bine, Tarhon a existat. Apoi l-a cumpărat Coca-Cola. Ce deştepţi, m-am gândit la început, când Coca-Cola vindea Tarhon. Apoi, Coca-Cola l-a scos de pe piaţă. Always Coca-Cola!

În copilărie în fiecare alimentară vedeam borcane de 3l cu tot felul de sucuri naturale. Foarte bune.

M-am bucurat să găsesc într-un magazin suc de tarhon şi acum. Din Georgia. O sticlă de 0,5 l costă cât 1,5 l de Coca-Cola. Şi înainte cola era cu preţul triplu faţă de sucul de tarhon. Cum se spune: e rău să fiu prost.

Am găsit şi suc la borcan de 3l. Doar de 2 feluri, dar tot e ceva. Mi-am luat rapid, cât Coca-Cola nu le-a luat brandul. Dacă tot aşa merg lucrurile, cred că la anul vom mânca mămăligă doar de la McDonald's.

***
Iar despre foame şi nu numai puteţi citi în nr. de vară al Tiuk!-ului. Iată cuprinsul:


Din cuprins:

AncheTiuk
Ai avut vreo perioadă a foamei în viaţă? Cu ce asociezi foamea?

Dialoguri Tiuk!

Show Recent Messages
de Moni STĂNILĂ


(ne)interviuri

Bun de tipar

A!!

Pagini basarabene

Poveştiuci pe bune

LecTiuk!

Anti-chimbal
de Ruxandra CESEREANU

TiukFamilion
10 întrebări pentru 2 soţi scriitori
&

MăşTiuk!

CinemaTiuk!

My3

O fo

O apărut

n curînd

Dintr-a voastră într-a noastră (şi invers)

Atelier Vlad Ioviţă (Chişinău)
Lectură faină!

Monday, July 18, 2011

Sunday, July 17, 2011

Înjur, deci exist!

Cronică de carte: „Înjur, deci exist!”


Smântâna antologiei de proză Klu, editată la sfârşitul anului trecut de către Asociaţia Oberliht, în colecţia Carte la Plic, este, fără doar şi poate, prima secţiune compusă din manifestele literare ale fraţilor Vakulovski. Cele nouă manifeste reflectă foarte exact ideologia literară din spatele romanelor Pizdeţ şi Salvaţi-mă la Roşia Montană sau din subtextul volumului de poezie Nemuritor în păpuşoi. Ar fi putut la fel de bine să facă parte şi din volumele lor de ficţiune, pentru că sunt într-o sintonie perfectă cu acestea. 
Alexandru Vakulovski a scris primele trei manifeste în anul apariţiei romanului Pizdeţ şi celelalte cinci la o distanţă de doi sau trei ani, într-un limbaj direct, licenţios, şocant, impudic, lucrurile fiind spuse pe nume, oricât de vulgare sau de triviale ar fi acestea, la fel cum se întâmplă şi în romanul său de debut, unde a vorbit despre marginalii lumii contemporane şi despre filosofia de viaţă a acestora. În cel mai faimos roman al său care a făcut înconjurul României în mai puţin de un an de zile, prozatorul arată foarte clar că excluşii au ales de bunăvoie să se excomunice, din cauză că nu mai suportau minciunile şi gogoriţele sociale. În primul manifest klu, intitulat trage apa, scriitorul nuanţează această idee. Nemulţumirea sa faţă de societate e provocată de faptul că „statul şi legile lui ne sufocă” şi că „trăim într-o societate agresivă cu mari probleme psihice”. De aceea, el propune ca să i se răspundă prin violenţă „celui ce-ţi face rău”: „Trebuie să răspundem agresivităţii, răului cu violenţă. Sunt total împotriva violenţei, dar răul cu rău se tratează, altfel, pa! Libertate, fraternitate, egalitate şi alte cuvinte frumoase golite acum de sens”.
Nevoia de reacţie, ne zice autorul, e foarte importantă, atâta timp cât nu vrei să-ţi pierzi libertatea. Astfel trebuie înţeles şi îndemnul său: „Atacă pe cei ce vor să te lovească”. Aceste chemări la a reacţiona le regăsim şi în romanele sale. Tinerii rebeli din textele sale sunt nişte luptători, aceştia nu-şi lasă capul în jos, ci ripostează dur atunci când sunt atacaţi. Ei înjură pentru că sunt înjuraţi (unul dintre manifestele sale, chiar aşa şi se numeşte: „înjur, deci exist!”). Ei vorbesc într-un limbaj pornografic fiindcă sunt făcuţi albie de porci. Pentru a nu se lăsa umiliţi şi călcaţi în picioare, muşcă şi ei. Personajele lui Alexandru Vakulovski încep să se revolte în clipa când se ciocnesc de mecanismele de represiune socială. Anume din perspectiva asta ar trebui înţeleasă literatura sa.

Imboldul autorului de a lua atitudine, imediat şi energic, faţă de nedreptăţile sociale şi politice m-a făcut să mă gândesc la filosofia de viaţă a personajelor lui Ion Druţă care preferau mai degrabă să lase capul în jos şi să înghită noduri decât să sancţioneze ticăloşia. Foarte mulţi critici literari basarabeni au constatat mioritismul eroilor druţieni, iar la antipod, ar trebui să-l situăm pe prozatorul Alexandru Vakulovski, ale cărui manifeste am putea să le interpretăm şi ca o revoltă contra lui Druţă.
În alte manifeste de-ale sale, prozatorul Alexandru Vakulovski se războieşte cu literatura, cerând „dispariţia urgentă, totală a textelor literare din instituţii”, fiindcă, ne lasă el să înţelegem, acestea încă mai oglindesc filosofia supunerii.
În concluzie, chemările la rebeliune ale lui Sandu Vakulovski nu pot fi înţelese decât într-un singur sens: pentru a nu mai trăi cu capul plecat şi pentru ca „literatura să fie peste tot: pe şosele, pe calorifere, pe cearşafuri, pe trolee”, pe „rochia unei mirese”, sau „pe o cortină”.

Tuesday, July 12, 2011

Mama a adus ploaia

Mama ne-a adus azi primele roşii din grădina din Antoneşti. Şi primii dovlecei, primii ardei iuţi. Pe lângă astea - castraveţi, salată, zmeură, ridichi, fasole verde, părunjel, mărar, brânză, smântână, busuioc şi trandafiri, pâine neagră de casă, compot, plăcinte şi sarmale. Avem di tăti. Mâncăm sănătos!

Pentru că era prea cald - mama a adus şi ploaia la Chişinău.