Sunday, September 22, 2013

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

22 septembrie 2003
Mergeam cu maşina lui badea Vasile Chirilov. Era a lui, dar încăpeau în ea o mulţime de oameni. Ca într-un autobuz. Drumul era rău, cu gropi… Maşina abia se ţinea pe roţi. Toţi erau speriaţi. La un moment dat badea Vasile deschide uşa şi sare, lăsîndu-ne pe noi de izbelişte. Ţipete de spaimă. Pun mîna pe volan şi conduc maşina pînă ea se opri singură într-o piaţă mare. Toţi au răsuflat uşuraţi. Numai unul mi-a spus: „Nici n-am ştiuţi că poţi şofa”. Atît.
***
            Nu-mi pot imagina cum ar putea un poet să-i citească mamei lui poeziile sale despre/închinate mamă/mamei.
            Nu-mi pot imagina, dar l-am văzut pe unul din generaţia noastră… Băloasă imagine.

No comments:

Post a Comment