Monday, November 24, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


24 noiembrie 2003
Am revenit la şcoală. Mă plictisisem fără stupul ei. Am intrat în clasă şi am uitat de toate. M-a readus la realitate sunetul clopoţelului care strigă în gura mare că şase lecţii au trecut şi că e vremea să o luăm spre casă. N-aveam ce face. Am ascultat clopoţelul. El e mare lucru în şcoală.
***
Computerul computerului cui îl are.
***
De ce oare Sandu nu dă nici un semn de viaţă? Ce-o fi făcînd în România ceea? Nici nu ştiu unde să-i trimit vreo scrisoare cu cuvinte alese, căci adresa lui e „România”. Azi aici şi mîine în partea opusă. Dacă am avea internet l-aş bombarda cu nişte enunţuri exclamative…

            Şi Mihai tace, dar el abia a ajuns în Braşovul lui. L-am reţinut (indirect) cam mult acasă. dar şi-a recupera timpul nepierdut, mă gîndesc. Acasă timpul niciodată nu-i pierdut. Pînă voi citi vreo veste de la leii mei, să-i învăţ pe copiii satului să scrie… Pare simplu lucrul acesta. În capu’ prostului. 

Saturday, November 22, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an




22 noiembrie 2004
Alegerile din Ucraina:
 V. Iuşcenko – 46,7 %
 V. Ianukovici – 49,4 %
***
Ucrainenii îs ca moldovenii: nu pot cîştiga în turul doi. În turul doi excelează cei mai organizaţi, cei care trăiesc în trecut, cei care cred că „înainte” era mai bine, cei care nu pot trăi fără un frate mai mare.
            Democratizarea Ucrainei se amînă.
***
Iar la Moldova 1 – reclamă: „Cumpără prezervative de la firma X!” Totul revine la normal, nu?

Friday, November 21, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


25 noiembrie 2005

„Dacă vrei să-l amuzi pe Dumnezeu, vorbeşte despre planurile tale de viitor”. 

Tuesday, November 18, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an




18 noiembrie 2003
Am aflat astăzi că St.Cr. şi An.O. au croit-o spre Moscova. Cică acolo şoferii de KAMAZ primesc cîte 700 de dolari pe lună. De la Saşa informaţia. El a rămas cu bunică-sa din partea mamei, pe care au adus-o duminică sau luni. Căci Lida a zburat spre Italia. A sunat şi le-a spus că încă nu şi-a găsit de lucru. Aşa că S. a rămas cu bunică-sa, pe care o mai văzuse doar de cîteva ori în viaţa sa. Om aproape independent. Cum termină clasa a V-a, se apucă de numărat banii pe care-i vor aduce babacii. Griji.
            Iar cei din Chişinău mor de bucurie că cei din Moscova le-au adus un proiect de federalizare a necuprinsei noastre ţări. Ei vin cu idei de care n-a mai văzut nimeni nici în vis, iar noi le trimitem sclavi, care, altfel, nici nu prea au ce face aici, în casa lor, care scîrţîie din toate mădularele şi pe care vor s-o ridice din nou, dar fără să-i pună o temelie de nădejde. În locul ei – mai multe jertfe. Cît mai multe. Este de unde.
            Iar Saşa le spune colegilor săi ce are să-i aducă părinţii cînd se vor întoarce acasă, la vară. Iar colegii nu-l cred, căci şi părinţii unora din ei s-au dus. Cu o vară, două, trei mai înainte…

Monday, November 17, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an





17 noiembrie 2003
            Omul nostru îşi împodobeşte casa cu obiecte de o reală rezistenţă artistică (uneori), apoi trece cu raiul în cuhne, unde atîrnă la ferestre perdelele demodate şi învechite, pune pe podea preşuri mîncate de molii, se aşează pe scaunele care se clatină de bătrîneţe, pune mîinile pe o masă care geme, se înveleşte cu o plapumă cîrpită, se îmbracă cu o haină azvîrlită de copiii lui şi… trăieşte împărăteşte. În casă îi duce uneori pe unii oaspeţi veniţi de departe. Şi intră de cele mai dese ori pe uşa laterală, căci cea din faţa casei nu se mai deschide cu una cu două. Casa devine un muzeu, iar stăpînii ei – nişte paznici.
            Nu-i (nu mă) pot condamna. Acolo-i duce sărăcia. Într-o cameră mică, cu o sobă în mijloc, e la mai cald. Doar soba înghite tot: şi lemn, şi papuc, şi… O cameră mică e mai uşor luminată de un bec, care nu muşcă mult din salariul rămas mult în urma coşului minim de consum. În cuhne e.
            Iar acţiunile unora cresc! – e o parafrază a unui cîntec cu culoare politică.

Wednesday, November 12, 2014

Flori Bălănescu despre COPIII FOAMETEI de Alexei Vakulovski


textul - integral - e aici.

postez mai jos fragmentele despre spectacol (chiar dacă şi restul are legătură cu spectacolul, fireşte):





Flori Bălănescu

Traversarea memoriei

Limba română și limitele minimei rezistențe

Așteptam recent în holul Teatrului Național din București să intru la spectacolul Copiii foametei, jucat de trupa Teatrului Național din Chișinău, și am asistat, fără voia mea, la o discuție. (...) 
În seara zilei de 13 septembrie, am avut parte, pe scena Naționalului bucureștean, de impresionanta punere în scenă a spectacolului după volumul de mărturii culese de Alexei Vakulovski, În gura foametei. Mărturii ale supraviețuitorilor, apărut în primă ediție la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului din București, în 2011. Că am fost uimită, este nevrednic spus. Am fost zguduită de felul în care regizoarea Luminița Țâcu a surprins esențele unui text eminamente oral, confesiv, devoalând o realitate violentă, la limita neverosimilului, cu un minimalism scenic compensat cu asupra de măsură de o prezență umană pe care aproape că aș comite un sacrilegiu dacă aș încerca să o descriu. Acest spectacol trebuie văzut, pentru că se trăiește. Nu mică mi-a fost surpriza când am recunoscut în replicile actorilor chiar și expresii de-ale mele, selectate din Cuvântul introductiv. Ce am trăit acolo timp de o oră și patruzeci de minute a surprins foarte potrivit, la cald, colega mea, Cristina Diac, pe pagina ei de facebook: „cred că am văzut cea mai inteligentă, emoționantă și decentă reprezentare artistică a unui subiect ținând de trecutul traumatic. Regizor inteligent, actori excelenți, cu dicție impecabilă, care au înțeles ce joacă. Sper ca meritele lor să fie arătate în cronicile de specialitate. Bravo lor. Păcat că nu se va mai juca la București, ar merita pe deplin.”
Optimismul meu se datorează celor nouă actori de la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău: Doriana Zubcu-Mărginean, Snejana Puică, Iurie Focșa, Iurie Radu, Draga-Dumitrița Dumi, Leo Rudenco, Diana Decuseară, Ghenadie Gâlcă, Alexandru Pleșca. Felicitări merită și Petru Hadârcă, directorul Teatrului Național din Chișinău.
Cum nimic nu este întâmplător în viață, ca și în istorie, datorăm spectacolul unui om care și-a apărat cu demnitate identitatea și vocația de profesor, renunțând la privilegiile oferite de regimul totalitar. Un profesor de limba și literatura română care a ales să trăiască în satul natal, Antonești, unde a educat în limba română multe generații de copii, alături de soția sa, Sofia, tot profesoară de limba română.
Dacă pe 2 octombrie a fost ziua lui Paul Goma (La mulți ani!), autor al fabulosului roman despre basarabeni și Basarabia, Din calidor, pe 3 octombrie ar fi fost ziua de naștere a autorului cărții-mărturie despre foametea organizată de Moscova cu scopul exterminării basarabenilor, în 1946-1947.
Dumnezeu să te odihnească în pace, Alexei Vakulovski!

text apărut în revista „Confesiuni”, oct. 2014

Tuesday, November 11, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an




11 noiembrie 2003
            Mihai a plecat spre Braşov.
A stat/muncit acasă nouăsprezece zile. Am încercat să cumpărăm lemne pentru foc, dar nimeni nu vinde. Aşa că Mihai şi-a suflecat mînecile şi a tăiat copacii bătrîni din grădină. I-a despicat şi i-a pus la adăpost. Posibil să ne ajungă iarna asta.

***
Ninge. Totul e alb… deşi sub omăt se zbuciumă apa.

***
Urrrra! Suntem cei mai bogaţi din Europa! Avem două uniuni ale scriitorilor, două limbi materne, două Crăciunuri, două mitropolii, două state garante, trei preşedinţi, trei miniştri ai culturii, trei ai educaţiei şi… trei bănuţi în buzunar…
Sigur, suntem cei mai bogaţi, fericiţi, prosperi, norocoşi etc. din Europa.
Am zis „din Europa”? De pe glob, oameni buni, de pe glob.
La noi – ca la nimeni: pe teritoriul dintre Nistru şi Prut trăiesc trei naţionalităţi – români, moldoveni şi rusofoni. Totul e clar, tovarăşilor domniţi? Cine-i rusofonul? Păi e rusul, e ucraineanul, evreul, găgăuzul, ţiganul, neamţul...