Tuesday, October 8, 2013

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

8 octombrie 2003
Vis: unul împingea seringa în corpul său, dar pielea rezista, acul n-o putea străpunge. Atunci el luă un ciocan şi începu să bată; din spărturile făcute curgea sînge. El continua să bată. Zgomotul devenea tot mai puternic. El bătea. Sîngele curgea.


8 octombrie 2005
Vinul are gustul soarelui.

Petru Hadârcă în Antonești



La lansarea volumului de mărturii ale supraviețuitorilor, În gura foametei de Alexei Vakulovski, Petru Hadârcă a avut o lectură extraordinară.

Îi mulțumim că și-a găsit timp pentru cenaclul Republica, acolo unde a avut loc lansarea. Nu e ușor pentru un director de Teatru Național să-și împartă timpul. Îi mulțumim și-i rămânem recunoscători.

Iată lectura:


În eventualitatea unei lansări a volumului la Antonești, Petru Hadârcă a spus că ar veni cu plăcere. Dumnealui a mai fost la noi și-și amintește de Alexei Vakulovski. Mai departe noi trebuie să ne organizăm, ar fi frumos un eveniment în locul în care a fost scrisă cartea, de unde vin mărturiile.

Monday, October 7, 2013

Thursday, October 3, 2013

Alexei Vakulovski (3 octombrie 1949)

Din jurnalul lui AV, azi, da-n alţi ani:

3 octombrie 2003
Eu, Alexei Vakulovski.
***
Clasa mea, a X-a, m-a felicitat de ziua mea.
***
            Am vorbit la telefon cu Mihai, Sandu şi Carmina. M-au sunat din Braşov. Felicitări. Mi-au promis că ciocnesc un pahar de vin în cinstea mea. Şi eu am zis „sughiţ bun celor din Braşov”.
            Îmi pare... cam repede se învîrte roata vremii. 52 de toamne. Nici pixul nu vrea să scrie atîţia ani.

            Iar iarba creşte şi-nverzeşte...




3 octombrie 2004
Ne-au vizitat nănaşa, finii Dumitru şi Tamara, cumătrul Vasile şi cum. Lida, Valeriu şi Galea, bineînţeles.
A fost/domnit pace/ea. A plouat.
Mi-a transmis şi Svetlana salutări prin telefon. Da, am aparat de telefonat, aşa că abia rezist să fim incluşi în reţeaua telefonică şi să strig:
- Alo! Mihai şi Sandu!

***
Des te vizitează idei mai sus de-acoperiş?



3 octombrie 2005
Mihai şi Sandu m-au felicitat de ziua mea. Unul din Braşov, altul din Cluj. Da, Sandu s-a mutat la Cluj, fiindcă nu-i place Bucurteştiul. Mai exact, s-a certat cu nişte producătoare (ţîfnoase, clar) de la televiziune. La Cluj va lucra tot la televiziune. Are de gînd să treacă pe acasă. Să-i ajute Dumnezeu.
            Mihai tot şchioapătă. L-am chemat acasă. În Carahasani este o femeie care, se zice, face minuni. El nu crede în „vraciuitoare”. A terminat de scris un roman. A găsit o americancă care ar putea sponsoriza cartea mea.
Dacă toate visurile ar deveni realitate, atunci realitatea ar fi un vis.
***
            Azi am trecut într-al nouălea cerc al vieţii mele. Să fie şi al nouălea val?


Pe mine mă salvează copilăria mea.