Wednesday, July 30, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


30 iulie 2003

Rugăciunea unui copil

Doamne-Doamne, Te rog, fă-mă un televizor.
Aş vrea să pot strînge în jurul meu
pe toţi cei din casă.
Vreau să le vorbesc şi
să nu mă întrerupă deloc şi
să stea în jurul meu ore în şir.
Doamne, aş vrea
să simt
ce simte
televizorul
lu’ mami şi tati

***

În Rusia, după război, un erou al URSS începe să lucreze în şcoală instructor militar. După cîteva săptămîni de lucru, nu se mai arăta la şcoală. L-au sunat, ca să afle motivul.
- La şcoală nu mai vin, răspunse eroul, căci la voi e mai greu decît la război. Acolo măcar mi se permitea să-i împuşc pe duşmani…
- Veniţi măcar să vă luaţi salariul.
- Nu-mi trebuie nici o copeică de la voi. Mi-ajunge că vă văd în coşmaruri! 

Tuesday, July 29, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


29 iulie 2004
Petru I, aflînd că soţia sa, Ecaterina, îl înşeală cu Willem Mons, fratele amantei sale – Anna Mons (o, tempora!), porunci să-i taie capul lui Willem (Ecaterina – prezentă la decapitare). Apoi a ordonat ca acest cap tăiat să fie pus într-un vas de sticlă cu spirt şi aşezat lîngă patul soţiei sale infidele, poruncindu-i să nu fie acoperit.
            Petru I tăie şi capul amantei sale Maria Hamilton cînd aceasta începu să-i pună coarne. 

Monday, July 28, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani


28 iulie 2003
La grădina zoologică din Chişinău un tigru i-a smuls mîna unui copil. Cică tigrul era foarte paşnic. Adică încă este, fiindcă n-a fost împuşcat, cum doreau cei de la interne. A acţionat cum trebuie să se comporte un animal sălbatic. Aşa şi este. Logic. Dar ce-ar zice lucrătorii de la menajerie dacă acel copil rămas fără mînă ar fi fost copilul/nepotul lor? Trebuie să li se smulgă capul celor ce-s responsabili de securitatea oamenilor la grădina zoo?

(Copilul e o fetiţă. E în stare gravă).



28 iulie 2004
- Unchiule, de ce cîinii străini sunt răi?
- Cîinii străini sunt răi deoarece cîinii străini sunt răi.
- Eu te rog să-mi explici de ce cîinii străini sunt răi.
- Cîinii străini sunt răi deoarece cîinii străini sunt răi.
- Eu te rog să-mi explici de ce cîinii străini sunt răi, nu să-mi spui că-s răi. Că-s răi cîinuii străini înţeleg şi ei, deşi am doar 6 ani, eu te-am rugat să-mi explici de ce cîinii străini sunt răi.
- Cîinii străini sunt răi deoarece cîinii străini sunt răi. Ai înţeles?
- Da.
- Ce-ai înţeles?
- Că tu eşti un cîine străin.

Thursday, July 24, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


25 iulie 2003

La Chişinău a avut loc un festival al cîntecului patriotic, intitulat „Cîntecele Credinţei, Speranţei şi Iubirii”. Nu e rău. Răul cel mare e în faptul că 95 la sută din cîntece au fost „zise” în limba rusă. Care patriotism? mă întreb. Care Speranţă? Care Iubire? 

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


24 iulie 2004

Cine-ţi dă ceva în acelaşi timp şi-ţi ia ceva. 

Wednesday, July 23, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


23 iulie 2003
„Căci la nenorocirile voastre voi mai adăuga şi foametea, şi vă voi sfărîma toiagul pîinii” – Ezechiel 5:16.
„Trimit împotriva Ierusalimului cele patru pedepse groaznice ale mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma…” – Ezechiel 14:21.
            Pe la mijlocul anilor ’40, Dumnezeu trimise asupra noastră toate cele patru pedepse groaznice ale Lui: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma – războiul, foametea, călăii şi mancurţii, tifosul… Apoi se milostivi de noi şi ne feri de cîteva pedepse. Nu de toate, încă nu merităm toată mila Lui.
***

La dentist. Intră tatăl şi copilul. Copilul îl imploră cu ochii pe părinte să nu-l dea pe mîna medicului. Dar e tîrziu. Părintele nu mai crede în nimic. El s-a transformat în călău. Îl instalează în scaun, îi descleaştă fălcile strînse cu disperare. Copilul plînge. Se roagă să-l salveze de călăul dentist. Dar toate acestea îs în van. Tatăl-călău e de partea călăului medic. Copilul rămîne fără un dinte cariat. Tatăl şi medicul răsuflă uşuraţi. Zîmbesc. Unul triumfător, iar altul vinovat…  

Tuesday, July 22, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani


22 iulie 2003
Am fost la Ştefan Vodă. Ne-am făcut buletinele de identitate şi paşapoartele. Sandu trebuie să se mai ducă şi joi. Ar fi o mare minune ca el să facă vreun lucru din prima încercare, fără piedici. De data asta, ciotul de care s-a poticnit a fost comisariatul militar şi foto-maestrul, asaltat bărbăteşte şi…
***
Azi căţeluşul nostru fu botezat. El deveni Tiuk. Ne-am gîndit la mai multe nume-porecle şi l-am chemat la noi cu aceste porecle. S-a apropiat doar atunci cînd îl strigam Tiuk. De două ori s-a repetat procedeul. Deci e Tiuk. Interesant, cum va reacţiona Mihai, doar Tiuk e numele revistei lui…


22 iulie 2004
Ieri, spre seară, apare Mikel Chertudi. Mi-a spus că pleacă, va lucra la Chişinău, şeful unui proiect, va avea pe mîna lui bani etc. L-am felicitat, mi-a mulţumit că l-am învăţat. Nu numai româna. Cînd a plecat, mi-a lăsat pe masă o foaie pe care a desenat un soare şi o carte deschisă. Înăuntru e scris:
„Domnule Alexei,
            Cuvinte n-am eu destule ca să vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut pentru mine în ultimii 2 ani. Mi-aţi deschis o fereastră nouă spre o lume pe care nu o cunoşteam. Aţi răbdat cînd greşeam, aţi zîmbit cînd mi-era greu să pronunţ un cuvînt (ca să mă încurajaţi… sper…) sau să înţeleg un concept în graiul vostru. Dar, cel mai important, l-aţi făcut pe un american să se simtă un pic mai comod, mai acasă într-o comunitate străină. Şi asta e mult. Limba asta n-am s-o uit niciodată! N-am cum!
            Ne mai vedem. Numai bine! Mikel”.

Monday, July 21, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


21 iulie 2004
            Am fost la controlul medical, la Ştefan Vodă, noi, cei din şcoală.
            Acţiune ca-n teatrul absurdului. Ce zic eu? Teatrul absurdului e o umbră ştearsă a realităţii noastre. Deşi „s-au înţeles, au contract”, nimeni nu ne aştepta la policlinică. Nimeni nu le-a spus lucrătorilor tehnici să-şi ia poliţa de asigurare (nici învăţătorilor şi profesorilor, dar noi, unii, am avut atîta cap ca s-o luăm) etc., etc.
            Mă uitam la cei cu care am lucrat un car de ani şi mi s-a făcut negru înaintea ochilor. Pare să aibă dreptate parşivul cel de Sandu cînd vorbeşte în scandaromanele lui de marasmul bătrîneţii: nişte trupuri (mi-e greu să scriu cuvîntul spirit) fără vlagă, fără energie, fără entuziasm, fără…

            Mîine încep să-mi şlefuiesc povestirile. Pînă la 1 septembrie vor fi bune de tipar. 

Thursday, July 17, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


17 iulie 2004
Viaţa este o tragedie. Căci în deznodămîntul ei totdeauna apare moartea.
***
În poveştile noastre, pentru a demonstra bogăţia, belşugul, nu se argumentează cu munţi de aur, de pietre scumpe, briliante, ci cu mări (rîuri) de lapte şi multă, multă miere.

Thursday, July 10, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an



10 iulie 2003
Mă întorc şi văd că apa din poloboc curge.
            - Ce debil a scos cepul?
            - Tu.
            - Eu? Hm. Dară lasă să curgă…

Tuesday, July 8, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an



8 iulie 2004
Ai noştri în Italia fac minuni: corijează soarta, destinul. E., soţia lui B., prietenise în tinereţea fragedă cu V., dar soarta i-a despărţit. Acum s-au întîlnit în It. şi au luat-o de la început, numai că pe o treaptă mai pămîntească, mai carnală.
            O. se măritase cu unul mai în vîrstă cu vreo 10-14 ani. I se păruse că-i Rockefeller, dar el se dovedi a fi un simplu precupeţ. Abia în It. şi-a dat seama că cei de-o vîrstă cu ea au mai mult farmec, mai multă energie şi… a uitat chiar cum arată moşul.
            I. şi L. le-o dat chişca la toţi. Zice satul că au uitat de toate şi de toţi, în iureşul poftelor au zămislit o fetiţă şi acum… vor s-o vîndă. Hm, vor lua bani buni pentru ea, Dumnezeul lor – banul. Cine ştie dacă e aşa, dar aşa pare…
            Iu. i-a scris bărbăţelului să se însoare, să nu o aştepte, că nu are de gînd să se întoarcă în Moldova. Aşa-i…

Wednesday, July 2, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


2 iulie 2003
Ziua memorie lui Ştefan cel Mare şi Sfînt. Ieri a venit la noi Olga S. Şi a schimbat o cutie de vopsea albă pe vin. A zis că vinul va fi trimis copiilor ei, care lucrează la Odesa. Vor să se cinstească cu un pahar de vin de-al nostru, din Moldova. Ştiam că vor bea din vinul acela urmaşii Olgăi cînd voi bea şi eu lapte de pasăre. Dar atunci nu putem să-mi imaginez că azi, la ora 7 dimineaţa, va veni Maria M., cuscra Olgăi, să ne spună că-i e tare rău Olgăi şi, ca să se dreagă, ne-a adus nişte zahăr, pentru vin. „Zdelka”, vorba lui Alecsandri, nu s-a făcut.
***

E ora 24:00, Am închis cartea şi am deschis televizorul. Sex, crime, război. Şi iarăşi de la început. Scîrbit, ies afară. Întuneric beznă. Părinţii dorm, dar copiii activează. Picii cîntă, chiuie bucuroşi, rîd. Energia lor mă bucură, dar, mă gîndesc, clipele acestea, cînd părinţii sforăie, le va aduce binele? Nu prea cred. Noaptea-i neagră. Paza doarme. Şi mă gîndesc că somnul părinţilor e înnegrirea copiilor. Treziţi-vă, tîmpiţilor, şi duceţi-vă copiii la culcare. E ora miezului nopţii, cînd apar vîrcolacii…