Monday, April 20, 2015

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani


20 aprilie 2003
20 aprilie– ziua de naştere a lui Hitler.
22 – Lenin.
28 – Saddam Hussein.

***

Trăiesc:
Mîţa – 18 ani.
Cîinele – 15-25.
Vaca – 15-20.
Păianjenul – 7.
Oaia – 12.
Capra, găina – 10.
Iepurele – 8.
Albina – 1 an.  





20 aprilie 2005
Am pus nişte cîrlige de viţă-de-vie. Amur. Cele trimise de către Ion Cernean.
***
            Ne-am așezat pe pămînt, în harman, cu cumătrul Vasile Malancea, la un pahar de vin. Eu mîncam pîine neagră, el – albă. A venit şi Buburuz lîngă noi. Era al treilea. I-am dat o bucăţică de pîine. A mîncat-o. I-a dat şi Vasile. Bubu a mirosit-o şi nu s-a atins de ea.
            - Io-te, bre! zise Vasile, el încă alege. Mănîncă, Buburuz, că pîinea mea e albă.
            Buburuz o mai mirosi o dată şi iarăşi nu se atinse de mîncare.
            - Ia-o, Buburuz, i-am spus. El a mai mirosit o dată bucăţica de pîine şi a înghiţit-o.
            - Îi hîtru ca omul, se miră cumătru. Numa’ nu poate vorbi.

Friday, April 17, 2015

Azi, la Teatrul Naţional - „COPIII FOAMETEI. MĂRTURII” de Alexei Vakulovski


Astăzi, 17 aprilie, ora 18:00, Teatrul Mihai Eminescu Ch., Sala Mare:
„COPIII FOAMETEI. MĂRTURII” de Alexei Vakulovski
Regie: Luminița Țâcu
Decor și costume: Corina Sărăteanu
Casa bilete: 022 22 11 77
Detalii: www.eminescu.md (acum și rezervări online: https://una.md/ticket/tne)
Vă aşteptăm!

Saturday, April 11, 2015

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

11 aprilie 2004

„Istoria este un roman care a fost, romanul este o istorie care ar fi putut să fie” (Fraţii Goncourt)

Thursday, April 9, 2015

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani:


9 aprilie 2003
Cam frig în această zi de naştere a lui Sandu. Noaptea a nins. Sucită zi. Dar… frigul n-o să mă împiedice să iau un pahar de vin în cinstea lui. Şi să-i doresc sughiţ bun.
            Aud la radio știrea că Bagdadul a fost ocupat de forţele SUA şi Anglia. Trebuia să se întîmple asta exact în această zi. Dar… cînd altădată? mă întreb cu o bună doză de ironie.
            Celor care au răspuns astăzi la lecţiile mele le-am mărit nota. Se uitau curioşi şi fericiţi la mine neînţelegînd ce aer bun şi cald m-a luat în grija lui.
            Am răsfoit puţin cărţile lui Sandu şi mi-au părut mai cuminţi. Adică nu chiar atît de p….. La roman mă refer.
            I-am trimis o felicitare pe e-mail. Poate va ajunge pînă la el azi, dacă va simţi că are ceva de citit acolo.
            După masă a apărut şi soarele. Cu dinţi, dar de lapte. Căci a început să se topească omătul. S-au trezit şi pîrîuașele. Gheaţă. Apă. Omăt. Ţărînă. Salut, S.!


9 aprilie 2004
A venit Mihai şi Carmina. Au adus și cartea nou-nouță a lui Sandu, care se pomeni de două ori sărbătorit: e ziua lui de naştere şi pentru prima oară-şi vede a patra sa carte, „Cactuşi albi pentru iubita mea”.
Mihai traduce o carte de Vladimir Sorokin, cel căruia i-au ars cărţile în Piaţa Roşie din Moscova. Eu am citit „Utro snaipera”, mi-a plăcut şi nu înţeleg de ce ar trebui arse astfel de cărţi. Pare-se că iniţiativa a pornit de la cei care nici n-au citit-o, căci, în comparaţie cu viaţa, uneori povestirile lui Sorokin par chiar sfioase.
Iar noi suntem toţi acasă. Clipe, zile din ce în ce mai rare în ultimul timp.
Mihai mi-a adus cărţi. Bune.
***
La Teatrul Naţional din Bucureşti (5.04) au fost onoraţi cei mai buni (se zice) profesionişti ai scenei din 2003. Vestea cea bună e că Dumitru Crudu a cîştigat Premiul pentru cea mai bună piesă românească – Alegerea lui Alexandru Sutto.”


Monday, April 6, 2015

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


6 aprilie 2005

Rugăminţi

Ruga repetentului

Fă-mă, Doamne, brînză, sapă,
Fă-mă un burlui cu apă,
Fă-mă hîrb ori fă-mă oală,
Numai nu mă du la şcoală.


Decizia unui imbecil

Plec în pădure ori în iad,
În sicriul cel de brad;
Să mă duc aş vrea departe,
Numai să n-aud de carte.


Dorinţa unei divorţate

Foaie verde lobodă,
Uite-acuma-s slobodă,
Trimite-mi, Doamne, un buhai,
Să mă simt în luna mai.


Ruga unui licean

Fă-mă, Doamne, tot ce vrei,
Fă-mă leac pentru femei,
Fă-mă broască, cerşetor,
Numai nu învăţător.


Sunday, April 5, 2015

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an



5 aprilie 2003
M-am întîlnit cu Gavril Malancea. Cu vreo 18 ani în urmă fusese brigadier la brigada de tractoare de lîngă mine. Mi-a spus că eu n-am dreptul să vorbesc despre colhoz, pămînt, fiindcă n-am fost niciodată colhoznic ori ţăran. A uitat că noi, profesorii şi elevii, am recoltat ani la rînd roadele care altfel se pierdeau pe dealuri, fiindcă plugarii de-alde Gavril erau ocupaţi cu rezolvarea problemelor de importanţă universală. Rezultatul: şi-a cumpărat doi cai care abia se mişcă şi i-a făcut cadou fiicei un măgar. Simbolic, nu? Şi alde Gavril îs azi tari şi mari. Ei rezolvă şi azi toate problemele cruciale ale timpului. Şi, într-o oarecare măsură, aşa şi este. Fiindcă cei tineri şi înţelepţi şi-au luat lumea în cap şi au plecat în lumea largă, iar gavrilii aleg parlamentarii, votează legile, croiesc constituţii, îs cu pîinea şi cuţitul în mînă.
            I-am replicat că e aşa plugar iscusit că nu poate creşte nişte viţă de vie pentru a avea un pahar de vin acasă. Îl cumpără, plugarul.