Thursday, March 27, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

27 martie 2003
Am fost la înmormîntarea mătuşii mele – Feodosia Chitic. Au fost, în familie, mătuşile Maria, Grăchina, Dusea, Feodosia, unchii Simeon şi Anton, tata. N-a rămas în viaţă nici unul. S-au întîlnit oare acolo, sus? Ştiu ceva despre noi?

            La înmormîntare, în Carahasani, i-am întîlnit pe verii şi verişoarele mele. Cu unii/unele din ei/ele ne revedem acum la un interval de 4-7-10 ani. Toţi/toate au copii mari, iar ei/ele… n-au întinerit nici un pic. Mda! Unchiul Serghei, bărbatul mătuşii Feodosia, abia merge. E foarte tulburat. Tot repeta întruna: „Am avut o soţie foarte bună”. A ajuns şi la o concluzie de axacal: „M-a lepădat Feodosia, fiindcă am devenit prea urît la faţă”. Ce va face unchiul Serghei singur? Fetele şi nepoţii i-s departe, nici neamuri nu prea are în sat, el fiind din Olăneşti. Ce-i drept, amîndoi au învăţat un sat întreg. Mătuşa Feodosia a lucrat în şcoală 47 de ani din cei 76 pe care i-a trăit. Am aflat că verişoarele Maria şi Ana, fetele mătuşii Dusea, au plecat la lucru în Italia. Vai de ţărişoara asta a noastră care pare a fi uitată de Dumnezeu. E normal să te întrebi: cine trăieşte bine în R. Moldova? Cui îi convine să fugărească din ţară toţi oamenii puternici şi viguroşi? Iar pe mătuşa Feodosia s-o odihnească Dumnezeu. Că a muncit mult pe Pămînt. 

Wednesday, March 26, 2014

Tuesday, March 25, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani


25 martie 2003

Un colaborator al revistei „Luminătorul” a fost şi preotul Vaculovschi („Luminătorul”, nr. 1, 1933, p. 70).

25 martie 2005
Într-un colectiv trebuie să existe un fluviu al generaţiilor. Generaţia veteranilor e datoare să-şi împărtăşească observaţiile cocoşilor novici. Iar la noi ce se întîmplă? Suntem cu toţii în pragul pensionării. Unii l-au trecut deja. Ce va fi şcoala noastră peste 7-10 ani? Cîţi dascăli va avea? Cine-i va asculta? Cine-i va crede? Cine-i vor fi/deveni discipolii? 

Sunday, March 23, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


23 martie 2005

Extraordinar de repede trece timpul pe lîngă mine. Ori eu trec pe lîngă el… 

Saturday, March 22, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


22 martie 2003
Dumnezeu, ca să-i arate omului cine e el cu adevărat, i-a dat bătrîneţea.
***
Ninge, ninge şi iar ninge. Baba Odochia încă trăieşte.
***
Americanii bombardează, ruşii o fac pe pacifiştii, iar noi… ca noi. Prindem un fulg în mînă şi ne topim împreună cu el.
***

În 1989 a căzut Zidul de la Berlin.


Sunday, March 16, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

16 martie 2003
Din teză şi antiteză apare sinteza, iar din lirică (poezie) şi filozofie apare lirozofia.
***
            Ninge în gîndurile mele. Şi afară.
***
            Visul etern al măgarului: să dea cu copita în trupul unui leu.
***
Avea nişte sîni jignitor de omeneşti.
***
Carată – (cara – gol, întunecat, negru, tă – mînă) –
                                                               cu mîna goală.


Saturday, March 15, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


15 martie 2004
Sofia se uită la cafeaua făcută de Sandu şi o face pe filosoful-poet:
            - Cafea cu ţigară
            te duce
            la mîntuială…

Friday, March 14, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani


"14 martie 2003
Mikel Chertudi, băiatul american pe care-l ajut să ne cunoască limba, a venit astăzi la noi cui o prietenă-compatrioată – Rebeca. Am lucrat tustrei două ore. Apoi am adus un pahar de vin şi-i cinsteam. Anatolie strigă şi-mi spune că mă cheamă Mihai la telefon. Mi-a spus despre „În gura foametei”, despre Sandu, despre dînsul, ispitit de mine. Se crede Mihai un cetăţean al Terrei, dar e legat de ţărîna de-acasă ca şi noi, ca şi mine. Sandu pare altfel, dar mi se pare că pozează. Ori, mai precis, vrea să pară teribilist, dar sufletul îi este-n „mărul lui Newton”, care se vrea căzut în chinuitul nostru „acasă”.

***

Poposeşte poştăriţa şi ne mai face o mare bucurie – o scrisoare de la Mihai. Fără să vreau, devin superstiţios: atîtea emoţii pozitive într-un timp aşa scurt cer şi ceva lucruri rele. Aşa-mi spune balanţa din mine. În scrisoarea sa, Mihai ne-a trimis şi două recenzii la cărţile lui Sandu. Excelente. De fapt, una e mai mult un microstudiu. Ambele am fost publicate în „Vatra”, nr. 11-12, 2002. În curînd va apărea şi o carte de poezie de-a lui Mihai, la editura „Vinea”. Am citit cîteva poezii din cartea asta, cîteva au fost publicate şi-n „Contrafort”. Acolo Mihai pare un Cineva care explică lumea jucîndu-se”.

14 martie 2004
Stalin: „Nu contează cum se votează, contează cine numără voturile”.
***
A venit Sandu acasă.
***
Sigur că pe Putin îl vor alege ruşii. Ceilalţi candidează doar pentru a scrie în CV: „În 2004, a candidat pentru funcţia de preşedinte al Federaţiei Ruse”. Interesant, cîţi îl vor ţar pe Puţin? Pe cîţi i-a cucerit?
(71/2%)"

Thursday, March 13, 2014

Victimă a torţionarilor batjocorită de sistemul moldovenesc


Nu, procesul lui Sergiu Creţu împotriva torţionarilor nu s-a încheiat. Am scris azi un text despre asta, după ce procesul s-a amânat. Iarăşi. Din nou. Încă o dată.

Pe 8 aprilie torţionarii vor bea şampanie cu judecătorii şi procurorii. Apoi Moldova va pierde la CEDO.

Textul de pe Moldova.org aici

şi aici, şi aici...

Wednesday, March 12, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an (12 martie 2004)

           
 Doi îngeri mergeau sub chip de călători pe pămînt. S-au cerut într-o casă să înnopteze. Stăpînul casei i-a trimis într-un serai, nu le-a dat nici măcar cu ce să se învelească.
            Ca mulţumire, îngerul cel bătrîn i-a astupat/reparat un perete care se dărîma.
            În altă casă i-au primit ca pe cei apropiaţi. I-au hrănit, i-au culcat în aşternuturi moi. Cînd au plecat, stăpînilor le-a murit vaca.
            - Nu înţeleg, se miră îngerul tînăr, celui care ne-a înjosit i-ai făcut bine, iar pe cel care ne-a omenit l-ai pedepsit…
            - În prima casă am astupat gaura din perete fiindcă acolo era ascuns mult aur. N-am vrut să-l găsească stăpînul cel zgîrcit şi rău. Iar celui care ne-a omenit trebuia să-i moară femeia. Eu am făcut să-i moară vaca.

            Lucrurile nu sunt întotdeauna aşa cum par a fi. 

(lucrare de Alexandru Pecican))