21 iulie 2004
Am fost la controlul medical, la
Ştefan Vodă, noi, cei din şcoală.
Acţiune ca-n teatrul absurdului. Ce zic eu? Teatrul
absurdului e o umbră ştearsă a realităţii noastre. Deşi „s-au înţeles, au
contract”, nimeni nu ne aştepta la policlinică. Nimeni nu le-a spus
lucrătorilor tehnici să-şi ia poliţa de asigurare (nici învăţătorilor şi
profesorilor, dar noi, unii, am avut atîta cap ca s-o luăm) etc., etc.
Mă uitam la cei cu care am lucrat un
car de ani şi mi s-a făcut negru înaintea ochilor. Pare să aibă dreptate
parşivul cel de Sandu cînd vorbeşte în scandaromanele lui de marasmul
bătrîneţii: nişte trupuri (mi-e greu să scriu cuvîntul spirit) fără vlagă, fără
energie, fără entuziasm, fără…
Mîine încep să-mi şlefuiesc
povestirile. Pînă la 1 septembrie vor fi bune de tipar.
No comments:
Post a Comment