3 octombrie 2003
Eu, Alexei Vakulovski.
***
Clasa mea, a X-a, m-a felicitat
de ziua mea.
***
Am vorbit
la telefon cu Mihai, Sandu şi Carmina. M-au sunat din Braşov. Felicitări. Mi-au
promis că ciocnesc un pahar de vin în cinstea mea. Şi eu am zis „sughiţ bun
celor din Braşov”.
Îmi pare...
cam repede se învîrte roata vremii. 52 de toamne. Nici pixul nu vrea să scrie
atîţia ani.
Iar iarba
creşte şi-nverzeşte...
3 octombrie 2004
Ne-au vizitat
nănaşa, finii Dumitru şi Tamara, cumătrul Vasile şi cum. Lida, Valeriu şi
Galea, bineînţeles.
A fost/domnit
pace/ea. A plouat.
Mi-a transmis şi
Svetlana salutări prin telefon. Da, am aparat de telefonat, aşa că abia rezist
să fim incluşi în reţeaua telefonică şi să strig:
- Alo! Mihai şi
Sandu!
***
Des te vizitează
idei mai sus de-acoperiş?
3 octombrie 2005
Mihai şi Sandu m-au felicitat de
ziua mea. Unul din Braşov, altul din Cluj. Da, Sandu s-a mutat la Cluj, fiindcă
nu-i place Bucurteştiul. Mai exact, s-a certat cu nişte producătoare (ţîfnoase,
clar) de la televiziune. La Cluj va lucra tot la televiziune. Are de gînd să
treacă pe acasă. Să-i ajute Dumnezeu.
Mihai tot
şchioapătă. L-am chemat acasă. În Carahasani este o femeie care, se zice, face
minuni. El nu crede în „vraciuitoare”. A terminat de scris un roman. A găsit o
americancă care ar putea sponsoriza cartea mea.
Dacă toate visurile ar deveni
realitate, atunci realitatea ar fi un vis.
***
Azi am
trecut într-al nouălea cerc al vieţii mele. Să fie şi al nouălea val?
Pe mine mă salvează copilăria mea.
No comments:
Post a Comment