11
ianuarie 2005
M-am trezit într-o sală unde urma să se joace o
nuntă. Venise lume de pe lume, dar sala era încă nepregătită. Socrul mare m-a
rugat să-l ajut. Apăru o maşină cu scînduri. Închegam din ele mese, scaune. Apoi
am ieşit afară. Lumea a început să nuntească. Am intrat în sala de sport, căci
acolo era nunta, şi am văzut că încă nu-i totul pregătit. M-am apropiat de
maşina care sta în mijlocul nuntaşilor cu gîndul să mai iau nişte scînduri. Dar
acolo erau cărţi. L-am zărit pe Val. şi i-am dat cîteva exemplare. Noi nu vrem
cărţi, strigau nuntaşii. Degeaba urlaţi, intră în discuţie S., el nu ascultă pe
nimeni. Face ce vrea. Am observat că pereţii se cojesc, cădea vopseaua. Am început
să acopăr dărîmăturile cu tablouri de Van Gogh, Leonardo da Vinci, Rafael, El
Greco, Tiziano, Surikov, Igor Vieru, Mihail Grecu… Rîdeam fericit. Vroiam să se
bucure toţi, dar ei lingeau o grămadă de îngheţată. Cărţile se transformaseră
în îngheţată. S. dispăruse. Un băieţel mi-a spus că s-a pornit spre casă. A luat-o
spre Olăneşti. Mi-a arătat drumul şi m-am pornit. Întîlneam numai oameni beţi care
culegeau harbuji din copaci de salcîm. Nu, n-o văzuseră pe S., dar mi-au arătat
drumul spre Indonezia. Las’ c-o ajung eu, dar la început mă duc la Constanţa să
mă scald. O lovitură foarte puternică mă trezi. Ce-i? A căzut perna, mi-a spus
S.
No comments:
Post a Comment