Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani

4 aprilie 2003

M-am întîlnit cu Gavril M. Cu vreo 18 ani în urmă fusese brigadier la brigada de tractoare de lîngă mine. Mi-a spus că eu n-am dreptul să vorbesc despre colhoz, pămînt, fiindcă n-am fost niciodată colhoznic ori ţăran. A uitat că noi, profesorii şi elevii, am recoltat ani la rînd roadele care altfel se pierdeau pe dealuri, fiindcă plugarii de-alde Gavril erau ocupaţi cu rezolvarea problemelor de importanţă universală. Rezultatul: şi-a cumpărat doi cai care abia se mişcă şi i-a făcut cadou fiicei un măgar. Simbolic, nu? Şi alde Gavril îs azi tari şi mari. Ei rezolvă şi azi toate problemele cruciale ale timpului. Şi, într-o oarecare măsură, aşa şi este. Fiindcă cei tineri şi înţelepţi şi-au luat lumea în cap şi au plecat în lumea largă, iar gavrilii aleg parlamentarii, votează legile, croiesc constituţii, îs cu pîinea şi cuţitul în mînă.

            I-am replicat că e aşa plugar iscusit  că nu poate creşte nişte viţă de vie pentru a avea un pahar de vin la casă. Îl cumpără, plugarul.

4 aprilie 2005

Azi Voronin V. a fost reales preşedinte al R. Moldova. Toţi ştiau că aşa va fi, dar puţin au presupus că-l vor vota şi Roşca, Serebrean, Diacov, care au promis, s-au jurat, au vărsat lacrimi de crocodil.

            Politica e un joc. Nu-i pot zice secund. E ceva existenţial. Urechean a rămas singur, cu alianţa sa molcuţă.

            Spectacolul continuă.