Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

9 aprilie 2003

Cam frig în această zi de naştere a lui Sandu. Noaptea a nins. Sucită zi. Dar… frigul n-o să mă împiedice să iau un pahar de vin în cinstea lui. Şi să-i doresc sughiţ bun.

            Aud la radio știrea că Bagdadul a fost ocupat de forţele SUA şi Anglia. Trebuia să se întîmple asta exact în această zi. Dar… cînd altădată? mă întreb cu o bună doză de ironie.

            Celor care au răspuns astăzi la lecţiile mele le-am mărit nota. Se uitau curioşi şi fericiţi la mine neînţelegînd ce vînt bun şi cald m-a luat în grija lui.

            Am răsfoit puţin cărţile lui Sandu şi mi-au părut mai cuminţi. Adică nu chiar atît de p….. La roman mă refer.

            I-am trimis o felicitare pe e-mail. Poate va ajunge pînă la el azi, dacă va simţi că are ceva de citit acolo.

            După masă a apărut şi soarele. Cu dinţi, dar de lapte. Căci a început să se topească omătul. S-au trezit şi pîrîuașele. Gheaţă. Apă. Omăt. Ţărînă. Salut, S.!

9 aprilie 2004

A venit Mihai şi Carmina. Au adus și cartea nou-nouță a lui Sandu, care se pomeni de două ori sărbătorit: e ziua lui de naştere şi pentru prima oară-şi vede a patra sa carte, „Cactuşi albi pentru iubita mea”.

Mihai traduce o carte de Vladimir Sorokin, cel căruia i-au ars cărţile în piaţă. Eu am citit „Utro snaipera” şi mi-a plăcut. Nu înţeleg din ce cauză ar trebui arse asemenea cărţi. Pare-se că iniţiativa a pornit de la cei care nici n-au citit-o. căci, în comparaţie cu viaţa, uneori povestirile lui Sorokin par chiar sfioase.

Iar noi suntem toţi acasă. Clipe, zile din ce în ce mai rare în ultimul timp.

Mihai mi-a adus cărţi. Bune.

***

La Teatrul Naţional din Bucureşti (5.04) au fost onoraţi cei mai buni (se zice) profesionişti ai scenei din 2003. Vestea cea bună e că Dumitru Crudu a cîştigat Premiul pentru cea mai bună piesă românească – Alegerea lui Alexandru Sutto.