Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani:

„26 august 2004

            Frosea (Naftalină) ne-a adus vestea că Făt-Frumos ala ei, M.-M., vrea să se ducă la oloiniţă şi că n-ar strica să plec şi eu. Scîrţîind, ne-am pornit. Ne-am oprit la oloiniţa din Olăneşti, că la noi uleiul de de calitate inferioară, zice el, M. La Olăneşti fac ulei rafinat, deci fără gust. Am întors-o spre Purcari. Acolo uleiul era amar. I-am spus că ne întoarcem la oloiniţa noastră. Aici am şi făcut uleiul. Frăsîna, cînd ne-am oprit la ei, l-a gustat, i-a dat să guste şi Ninei G., au apreciat calitatea lui astfel:

- Vezi cum pot lucra oamenii? Dar ai noştri... Vai de capul lor!

            Nu le-am destăinuit locul producerii uleiului”.

„26 august 2005

            Cîteva nopţi la rînd cobeşte o cucuvea (bufniţă) lîngă casa noastră. A rău? A nenorocire? Superstiţii? Să am o puşcă, i-aş zbura penele. Şuier la ea, dar nu mă ia în seamă. Cobeşte mai departe.

            De fapt, ea e şi un fel de simbol al înţelepciunii. Voi mai prinde la minte?

            În curînd voi încheia al optulea cerc al vieţii mele. Aş putea face nişte totaluri? Nu, poate ar trebui să trag nişte concluzii, nu evaluări”. 

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

„25 august 2003

            Anul calului, anul boului, anul oii, anul căprii, anul maimuţei, anul tigrului…

            Cînd oare va poposi pe pămîntul acesta al nostru şi Anul Omului?

***

Bate şi te vor închide.

***

Prietenul bun şi la nevoie te recunoaşte”.

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

„22 august 2003

            Am fost la pescuit cu Sandu. Aer curat, linişte, în jur – o frumuseţe. Linişte.

***

            A trecut pe la noi Ludmila Oprea. Mai are puţin timp pînă va începe învăţătura în România şi vrea să mai citească vreo carte. Mi-a dat de înţeles c-ar dori „P.”-ul lui Sandu. I-am spus că încă nu e timpul, i-am dat, totuşi, „Oedip regele mamei lui Freud”. „Ce titlu sucit”, făcu Ludmila.

***

Unul, al lui Bojoncă, veni la mine după vin. Cică repară un motor şi ar vrea un pahar, iar în mahala noastră nu găsesc… I-am spus că nu vînd vin.

Toţi ăştia care se cred ocupaţi vara mă întreabă cînd mă văd ieşind din casă: „Te odihneşti?” M-am săturat să le spun că lucrul meu de bază e în bibliotecă, la masa de scris. Deşi îmi îngrijesc şi via. Pe dînşii i-a scuipat polobocul, iar al meu încă îmi toarnă cîte un pahar”. 

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

„21 august 2003

La insistenţele lui Sandu, culeg la computer povestirile mele umoristice. Ca să scriu altele. Iar pe acestea, majoritatea publicate în diferite ziare, să le editez undeva, dacă va dori Dumnezeu. Realitatea e că mă mai amuz citindu-le. Le mai şlefuiesc pe unele, pe altele le aduc în ziua de azi. Sunt şi din acelea care rămîn intacte”. 

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an:

 „19 august 2003

            Scriu foarte încet, fiindcă am prea puţin timp la dispoziţie.

***

            Dacă aş fi altfel, n-aş fi eu.

***

            Uneori mă mir de mine, cum am fost croit şi cum sunt. Într-o înfăţişare de Sancho Panza locuieşte un Don Quijote, îs un om trist care scrie uneori / şi face proze/fapte vesele, caut mereu singurătate şi mă sufoc în ea,îmi place tihna, liniştea, dar explodez la nimicuri, îmi plac oamenii, îi vreau alături, le iert aproape toate păcatele, dar nu pot uita nimic, nici răul, nici binele pe care le-au făcut”. 

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani:

„19 august 2003

În orice situaţie cei proşti sunt mai mulţi decît cei deştepţi. Şi de aceea ei conduc într-o societate democrată. Ei se unesc în turme şi ne domină. Mediocrul e cel cu pîinea şi cuţitul. Mediocrul se gîndeşte numai la sine şi se crede extrem de valoros. El e ignorant, dar se crede buricul pămîntului. El nu ştie că nu ştie şi crede că ştie. El nu gîndeşte mai multe mutări. Dacă lui îi este foame el găseşte mîncare şi mănîncă. Dacă vrea să aibă ceva el găseşte ceea ce doreşte. Chiar furînd acel ceva. El nu gîndeşte că poate să fie pedepsit şi de cele mai multe ori reuşeşte să nu fie pedepsit. Mediocrul alege Parlamentul, Guvernul etc. El ne impune legi scrise şi nescrise, el ne învaţă, ne dojeneşte, ne arată cu degetul şi se înfurie groaznic cînd nu-l ascultăm, cînd nu-i intrăm în voie. Mediocrul vorbeşte cu plăcere despre casa/apartamentul sa/său, despre maşina sa, relaţiile, femeile, gusturile sale. E de prisos să spun că toate acestea (casa, apartamentul, maşina etc.) sunt super, mişto, faine, extra. Despre cei ce nu-s ca el – vorbeşte numai de rău: îs fraieri, proşti, sălbatici, vîntură-vînt, vagabonzi, rataţi…

Mediocrul e nepăsător la durerea aproapelui său. De fapt, el nu-i prea apropie pe nimeni. E un ins netalentat”.

„19 august 2004

Un băieţel cu oile striga în gura mare:

- Rus, rus, paparus, cine dracu’ te-a adus?

            Mi-am amintit că demult, cu vreo 45 de ani în urmă, am primit de la mama cîteva lovituri de mătură pentru aceste versuri rostite de mine cu inspiraţie şi neştiinţă.

            Acele lovituri au fost una din întîlnirile mele cu politica”.

ÎN GURA FOAMETEI, ediţia a 2-a

argument & fragment - în noul nr. TIUK