„din
jurnalul lui tata, azi, da-n alt an:
19 mai 2004
Mi-au venit o mulţime de oaspeţi. Îi
invit în casă. Dar nu e casa mea. E anexa casei mele, acea anexă pe care o văd
deseori – numai în vis. Camere nepopulate, fără viaţă, parcă. Parcă ar fi nişte
săli de expoziţie. E casa mea cea necunoscută şi rece. Dar e a mea.
Ieşim afară. Privim ceva: un
concert? un spectacol? Ceva nedefinit. Simt un miros de nelinişte. Ies din
teatrul de vară şi văd alături o vale din care ies aburi… de carbit? De o
substanţă necunoscută. Precis. Încerc să precizez ceva şi simt că mă cufund în
pămîntul care fierbe. Fierbe şi mă trage ca o mlaştină. Cineva îmi întinde o
creangă. O apuc şi ies. Zîmbesc salvatorului meu – o femeie cunoscută-necunoscută.
Ieşim la şosea, oprim o maşină şi pornim undeva. Încerc să-i mulţumesc
salvatoarei, dar ea dispăru”.
No comments:
Post a Comment