„26 mai 2003
X. avea un mare duşman. Vroia să scape
de el. Dar D. era mai puternic. Întîmplător, se întîlneşte cu un tînăr pictor
extraordinar. Acesta-i spune că este nevoit să picteze la pînzele sale, căci
peisajele pictate de el îs nimicite de calamităţi naturale: inundaţii, secete, incendii
etc. X. este străfulgerat de o idee:
- Portrete pictezi?
- Pictez, dar acum peisajul mă atrage
mai mult.
X. se apropie sufleteşte de tînărul
pictor. Îl atrage în compania lor şi pe D. Deoarece se apropie ziua de naştere
a lui D., X. îl roagă pe pictor să-l picteze pe D. Această lucrare va fi cadoul
lui X. Acceptă şi D.
Portretul e terminat la timp. După ziua
sa de naştere, D. e cuprins de o boală incurabilă şi moare. X. şi ea privesc
portretul răposatului şi discută:
-
Acum înţeleg de ce arta-i nemuritoare. El a murit, dar chipul lui va aminti
tuturor de dînsul. Aş vrea să am şi eu portretul meu. Unde-i pictorul acela? întreabă
ea”.
No comments:
Post a Comment