„2 august 2003
Rugăciunea
unui copil
Doamne-Doamne,
Te rog, fă-mă un televizor. Aş vrea să pot strînge în jurul meu pe toţi cei din
casă. Vreau să le vorbesc şi să nu mă întrerupă deloc şi să stea în jurul meu
ore în şir. Doamne, aş vrea să simt ce simte televizorul lu’ mami şi tati.
***
Paul
Goma i-a trimis lui Sandu o scrisoare acasă şi lui Mihai la Braşov (aceeaşi). Citez
din ea:
„Basarabeţii
noştri (aşa ne zice Luca Piţu – pe care vi-l recomand insistent), aşa „înapoiaţi
cultural” cum a dat curva istorie peste ei, în doar un deceniu de fără-cătuş,
au recuperat rămînerea în secolul al XIX-lea, şi, pentru că tot se porniseră, au
luat-o înaintea confraţilor de pe malul drept al Prutului. Mi-a pus balsam pe rană
prezenţa lui Galaicu-Păun, receptat prin revista Vatra în urmă cu 7-8 ani, urmat
(în bibliografia mea) de Fruntaşu, Crudu, fraţii Vakulovski…
…vă
asigur: eu unul găsesc multă vină, multă substanţă, mai concentrat: mult coi în
scrisurile domniilor voastre…
…superbul
volum „Oedip regele mamei lui Freud”…
…deşi
puţiţi de talent, probabil că va fi venit momentul să alunecaţi la proză,
fiindcă în poezie aţi dovedit tot ce era de dovedit, or nu poezia (oricît de
foarte bună) este marca unei literaturi, ci, vreţi, nu vreţi: proza – poetică,
simulată: jurnal, eseu, de-toate-pentru-toţi”...
***
În
Rusia, după război, un erou al URSS începu să lucreze în şcoală instructor
militar. După cîteva săptămîni de lucru, nu se mai arăta la şcoală. L-au sunat,
ca să afle motivul.
-
La şcoală nu mai vin, răspunse eroul, căci la voi e mai greu ca la război.
Acolo măcar mi se permitea să-i împuşc pe duşmani…
-
Veniţi şi ridicaţi-vă măcar salariul…
-
Nu-mi trebuie nici o copeică de la voi. Mi-ajunge că vă văd în coşmaruri…
***
Scrie
despre ceea ce simţi, nu despre ceea ce vezi”.
No comments:
Post a Comment