.JPG)
11 iunie 2003
Motanul şede melancolic în
mijlocul ogrăzii şi toarce nişte gînduri motăneşti. O rîndunică zboară alarmată
pe lîngă scăfîrlia lui şi ţipă în gura mare. Motanul nu reacţionează. Mi-e milă
de zbuciumul păsării, care a simţit pericolul ce-i pîndea pe puii ei şi voiam
să fugăresc motanul. În acest timp mai apare o rîndunică. Acum zboară una
dinspre harman (răsărit) şi alta dinspre uliţă (asfinţit). Curbele lor se
apropie de motan, iar el nu reacţionează. În sfîrşit, o rîndunică îl ciupeşte
de frunte. Motanul se întoarce enervat. Altă rîndunică face acelaşi lucru. Motanul
se duce lîngă casă. Rîndunicile atacă. Motanul face un salt-fulger în sus, dar
rîndunicile nu se dau prinse în ghearele lui Samson. Atunci el se preface că nu
s-a întîmplat nimic şi se duce în vie. Rîndunicile se opresc pe sîrma pentru
uscat rufele şi ciripesc la început destul de războinic, apoi din ce în ce mai
calm. Au învins.
***
Spre seară
Samson se întprcea în curte cu o vrabie în gură. S-a reabilitat? Iar eu credeam
că el, bătrînul, nu mai poate prinde vrăbii. Rîndunicile l-au întinerit?
No comments:
Post a Comment