Wednesday, June 11, 2014

din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an


11 iunie 2003
Motanul şede melancolic în mijlocul ogrăzii şi toarce nişte gînduri motăneşti. O rîndunică zboară alarmată pe lîngă scăfîrlia lui şi ţipă în gura mare. Motanul nu reacţionează. Mi-e milă de zbuciumul păsării, care a simţit pericolul ce-i pîndea pe puii ei şi voiam să fugăresc motanul. În acest timp mai apare o rîndunică. Acum zboară una dinspre harman (răsărit) şi alta dinspre uliţă (asfinţit). Curbele lor se apropie de motan, iar el nu reacţionează. În sfîrşit, o rîndunică îl ciupeşte de frunte. Motanul se întoarce enervat. Altă rîndunică face acelaşi lucru. Motanul se duce lîngă casă. Rîndunicile atacă. Motanul face un salt-fulger în sus, dar rîndunicile nu se dau prinse în ghearele lui Samson. Atunci el se preface că nu s-a întîmplat nimic şi se duce în vie. Rîndunicile se opresc pe sîrma pentru uscat rufele şi ciripesc la început destul de războinic, apoi din ce în ce mai calm. Au învins.

***

            Spre seară Samson se întprcea în curte cu o vrabie în gură. S-a reabilitat? Iar eu credeam că el, bătrînul, nu mai poate prinde vrăbii. Rîndunicile l-au întinerit?

No comments:

Post a Comment