7 mai 2003
Pregătesc un nou număr al
revistei noastre, „Antoneşti-Curier”, şi mă întîlnesc (la şcoală) cu candidaţii
la postul de primar. Mă vizitează, îmi aduc diferite documente, încearcă să mă
convingă de loialitatea şi cinstea lor etc. Unul are tremurici în voce şi în
mîini, altul se înroşeşte şi transpiră. Mai pe scurt, sunt cuprinşi de emoţii. Mi-am
amintit sloganul des repetat: „În politică nu există sentimente, există numai
interese”. Nu vreau, adică nu pot, să-l înţeleg, cuvînt cu cuvînt. Probabil în
politică sentimentele sunt subordonate intereselor. Asta da, am văzut-o aievea.
Nu numai în satul meu, ci şi în
ţara mea, şi în Europa, şi în America, şi pe-ntregul glob. Interesul poartă
fesul, ziceau strămoşii noştri. Iar în fesul acela nu încăpea numai calculul
rece, ci şi un mare val de sentimente.
Aşa pare să fie: universul e
concentrat şi-ntr-o picătură de rouă. Am mai spus-o.
Mă amuză dorinţa unora de-a
conduce, de-a fi „sus” (ha!), de-a „stăpîni”. Fiecare cu boala lui.
Pe 25 mai doi „napoleoni” vor
trece în rezervă, iar unul va triumfa. Abia pe 1 iunie îşi va da seama ce-l
aşteaptă.
7 mai 2004
„Cine
se răzbună trebuie să sape două morminte” (proverb chinezesc)
No comments:
Post a Comment