Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

18 septembrie 2003

În tren. O fată doarme, iar lîngă ea e poşeta ei, deschisă, se vede portofelul. Un individ se plimbă nehotărît încolo-încoace şi se decide. Intră şi fură portofelul. Cînd să iasă – doi buldogi îl înşfacă de-o aripă. Bărbatul înţelege că-i o tehnică „de lucru”pentru a stoarce banii din buzunarul celui care se prinde în plasă, dar n-are ce face – a încercat să fure. Ăia doi îi iau tot ce are mai de valoare – ceasul, banii, pînă şi impermeabilul. Domnişoara se întoarce, cască prefăcut, îl priveşte pe hoţ şi face nişte ochi precum cepele. Hoţul o priveşte şi i se bulbucă şi lui ochii.

            - Lăsaţi-l în pace, zice suferinda zdrahonilor.

             - Ce-i cu tine, Nataliţă? Sunt nedumeriţi companionii ei.

            - E soţul meu, zice ea.

            - A-a-a-a! fac ei. Apoi: – Spune-i să nu ne încurce. Timpu-i aur!