14 martie 2003
Mikel Chertudi, băiatul american pe
care-l ajut să ne cunoască limba, a venit astăzi la noi cui o
prietenă-compatrioată – Rebeca. Am lucrat tustrei două ore. Apoi am adus un
pahar de vin şi-i cinsteam. Anatolie strigă şi-mi spune că mă cheamă Mihai la
telefon. Mi-a spus despre „În gura foametei”, despre Sandu, despre dînsul,
ispitit de mine. Se crede Mihai un cetăţean al Terrei, dar e legat de ţărîna
de-acasă ca şi noi, ca şi mine. Sandu pare altfel, dar mi se pare că pozează.
Ori, mai precis, vrea să pară teribilist, dar sufletul îi este-n „mărul lui
Newton”, care se vrea căzut în chinuitul nostru „acasă”.
***
Poposeşte
poştăriţa şi ne mai face o mare bucurie – o scrisoare de la Mihai. Fără să
vreau, devin superstiţios: atîtea emoţii pozitive într-un timp aşa scurt cer şi
ceva lucruri rele. Aşa-mi spune balanţa din mine. În scrisoarea sa, Mihai ne-a
trimis şi două recenzii la cărţile lui Sandu, semnate de Mihai şi de Mihaela
Ursa. Excelente. De fapt, lucrarea lui Mihai e mai mult un microstudiu. Ambele
am fost publicate în „Vatra”, nr. 11-12, 2002. În curînd va apărea şi o carte
de poezie de-a lui Mihai, la editura „Vinea”. Am citit cîteva poezii din cartea
asta, cîteva au fost publicate şi-n „Contrafort”. Acolo Mihai pare un Cineva
care explică lumea jucîndu-se”.
14 martie
2004
Stalin:
„Nu contează cum se votează, contează cine numără voturile”.
***
A
venit Sandu acasă.
***
Sigur
că pe Putin îl vor alege ruşii. Ceilalţi candidează doar pentru a scrie în CV:
„În 2004, a candidat pentru funcţia de preşedinte al Federaţiei Ruse”.
Interesant, cîţi îl vor ţar pe Puţin? Pe cîţi i-a cucerit?
No comments:
Post a Comment