28 martie 2003
Am fost la înmormîntarea mătuşii
mele – Feodosia Chitic. Au fost, în familie, mătuşile Maria, Grăchina, Dusea,
Feodosia, unchii Simeon şi Anton, tata. N-a rămas în viaţă nici unul. S-au
întîlnit oare acolo, sus? Ştiu ceva despre noi?
La
înmormîntare, în Carahasani, i-am întîlnit pe verii şi verişoarele mele. Cu
unii/unele din ei/ele ne revedem acum la un interval de 4-7-10 ani. Toţi/toate
au copii mari, iar ei/ele… n-au întinerit nici un pic. Mda! Unchiul Serghei,
bărbatul mătuşii Feodosia, abia merge. E foarte tulburat. Tot repeta întruna:
„Am avut o soţie foarte bună”. A ajuns şi la o concluzie de axacal: „M-a lepădat Feodosia, fiindcă
am devenit prea urît la faţă”. Ce va face unchiul Serghei singur? Fetele şi
nepoţii i-s departe, nici neamuri nu prea are în sat, el fiind din Olăneşti. Ce-i
drept, amîndoi au învăţat un sat întreg. Mătuşa Feodosia a lucrat în şcoală 47
de ani din cei 76 pe care i-a trăit. Am aflat că verişoarele Maria şi Ana,
fetele mătuşii Dusea, au plecat la lucru în Italia. Vai de ţărişoara asta a
noastră care pare a fi uitată de Dumnezeu. E normal să te întrebi: cine
trăieşte bine în R. Moldova? Cui îi convine să fugărească din ţară toţi oamenii
puternici şi viguroşi? Iar pe mătuşa Feodosia s-o odihnească Dumnezeu. Că a
muncit mult pe Pămînt.
P.S.: Înainte să plecăm la înmormîntare, m-am interesat cum
ajungem acolo. Majoritatea au profesii „libere”. Eu sunt încorsetat de lecţii.
Am aflat că tatăl lui Ion Cernat se hrăneşte mai mult cu microbuzul său. Ion
mi-a transmis mesajul lui taică-so: „La ora 12 e în faţa şcolii”. Le-am spus la
mai mulţi şi le-am sugerat că n-ar fi mult să-i plătim omului cîte 5 lei
tur-retur. Multora, cum se vede, le-a părut mult. Pînă la Carahasani e un drum
de 4-5 km. Am mers încolo doar cu Valeriu şi soţia sa. Înapoi s-au urcat toate
neamurile, microbuzul gîfîia. Ajunşi în sat, toţi au ieşit repede, uitîndu-se
la mine (cît voi plăti). Dar domnul Cernat mi-a spus: „Nu pot lua bani de la
dumneavoastră, m-a răsplăti Dumnezeu”…
No comments:
Post a Comment