Wednesday, December 10, 2014

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani


10 decembrie 2003
În şcoala noastră a avut loc un seminar cu genericul „Şcoala şi parteneriatul ei cu societatea civilă”. Am pus şi eu umărul la pregătire lui: am scris mesajul de felicitare, am scris o minciună pe un stand, am pregătit şi filmat nişte scenete-satire din viaţa tineretului. Atît.

Am refuzat să mă prostesc mai departe. N-am dorit să aştept scurgerea seminarului-parodie şi să iau parte la masa-banchet, ori cum s-o fi chemînd ea azi, lua-o-ar s-o ia cei care vor să fie ceea ce nu vor putea fi niciodată. Dar niciodată. Fiindcă nu le ajunge nu numai minte (Dumnezeu nu o împarte chiar în dreapta şi-n stînga), ci şi elementarul simţ omenesc. De aceea şi în jurul lor mişună toţi netrebnicii şi toate curvele care nu judecă cu capul. Nici nu le trebuie cap, de altfel. Căci nu-s gheişe, îs nişte solizi/-de figuri devotate cauzei (ha-ha-ha!). Ce frumos sună fraza asta care se traduce „pupincurism”.



10 decembrie 2005
Slugile noastre, parlamentarii, au decis să ne majoreze salariul de la 680 la 950 lei. Ha-ha-ha. Deputaţii vor băga în buzunarele lor cîte 7000 de lei pe lună, căci asudă conducînd turma care i-au ales şi ridică mîna cînd li se spune, iar pedagogul, pentru că educă mai mult patrioţi, să crape de foame.   

No comments:

Post a Comment