Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

18 decembrie 2003

Azi au îngropat-o pe măhăleanca noastră – Larisa O. Am fost ieri la priveghi. Nici o jale. Pricina – ea moare de vreo 10 ani. Poate rudele au răsuflet uşurat: nu-i mai chinuie, şi pe ea nu se chinuie. Inima, ficatul, rărunchii. A avut 53 de ani. A fost.

            Totuşi are noroc: a murit înconjurată de soţ (bun-rău-bleg-tîmpit, dar soţ) şi de copii.

            Normal, mă-ntreb: ce va fi cu mine?

            Şi mă liniştesc: treaba Sofiei, căci eu mă voi... duce, după toate probabilităţile, primul. O boare de linişte este.

***

            Unde sunteţi, bre Mihai şi Sandu? De ce nu scrieţi? Bată-vă şi să vă bată şi să vă tot bată cît veţi trăi norocul!