Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alt an

14 ianuarie 2003

Ca mai mereu, parodie de consiliu la şcoală. N-aveam poftă de ceartă şi am început să-mi cercetez colegii.

            M-am cutremurat.

            Nu le-a rămas aproape nimic din caracterul pe care l-au avut cîndva. Firea lor s-a deformat, s-au nivelat!!! Colectivul nostru e un bloc amorf, fără spirit creativ, fără viaţă activă. Cum a zis L. Bac. Cînd îi chemam să cerem alfabet latin: „Cînd ne-or spune să scriem în latină – vom scrie”. Cînd le-or spune! Atunci n-au fost toţi ca Savuşca. Atunci am învins. Iar dacă ar trebui să cerem iarăşi ceva important, puţini ar fi cei care ar lupta pentru drepturile noastre. Cîţiva ar cere. Vasăzică noi suntem sub timpuri. Îmbătrînim? Am obosit? Ne-am plictisit de viaţă? Suntem învinşi?

***

Vrabia mălai visează, iar vădana – castraveţi.