Tuesday, January 6, 2015

Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani


6 ianuarie 2003
Şcoala nu poate fi o oglindă a prezentului. Ea aparţine mai mult viitorului. Şcoala e un zbucium cu ochi înrouraţi şi curaţi. Iar dacă zoaia curge şi-n şcoală, e un fenomen explicabil: spre stele se uită nu numai fecioarele, ci şi tîrfele.

***

Cunoştinţa cu o clasă nouă de elevi e ca şi cum ai ieşi prima oară în cosmos.

***


Poţi citi o poezie de o sută de ori, iar proza poate fi citită numai de cîteva ori. Poezia e sărbătoare, iar sărbătorile sînt exaltate, festive, fericite... Proza e zi de muncă. Proza e o muncă. O muncă grea, cere nu numai forţă spirituală, ci chiar şi fizică. Poezia e un vis, iar proza e realitate. Poezia e muzică, pictură... Proza e sculptură, arhitectură. Poezia e o sclipire, iar proza e o zidire.


6 ianuarie 2004
Cu cît e mai ieftin omul, cu atît mai multe şi mai bogate haine şi bijuterii trebuie să pună pe el ca să fie în rînd cu lumea.



6 ianuarie 2006
„Moartea nu vine odată cu vîrsta, ci odată cu uitarea” (Gabriel Garcia Marquez) 

No comments:

Post a Comment