Din jurnalul lui Alexei Vakulovski, azi, da-n alţi ani

9 ianuarie 2003

Întreg satul e numai gheţuş. Un patinoar. Toată lumea din zonă nu merge la şcoală. Toată lumea, în afară de noi. „Şeful” n-a auzit noutatea şi nu i-a ordonat nimeni să fie logic şi el cheamă „noua generaţie” la muncă. Drumul meu nu e pentru papucii mei. Îmi fuge de sub picioare. Am luat deci un hîrleţ şi m-am prezentat la datorie. Cum altfel? Cînd vedeam vreo privire curioasă îndreptată spre hîrleţ, îl informam pe stăpînul privirii că mă duc la cotă. Mai am cîţiva ari de săpat. Unii făceau ochii cît cepele, dar cei mai mulţi zîmbeau. E bine dacă mai putem zîmbi. E minunat chiar.

„Gioconda” („Mona Lisa”) – 1503. 4000 de desene şi numai 15 tablouri au rămas de la Leonardo da Vinci.

9 ianuarie 2004

D. Cantemir spunea că rar moldovean e negustor. Acum timpurile s-au schimbat. Vînd toţi: şi studenţii, şi licenţiaţii, şi necărturarii. Dar îs negustori oare?

***

Sunt un mort viu: nu mai am întrebări.

9 ianuarie 2005

Azi femeile nasc copii cu televizorul/laptopul subsuoară.

***

O, lume,

            Du-te la baie.

                                 Ţi-ajunge atîta război.

***

Iubirea nu are grade de comparaţie. Ori e la superlativul absolut, ori nu e.