22
ianuarie 2004
Suluri mari de omăt. Sub zăpadă –
gheţuş. Pînă la şcoală m-am rezemat de două ori de pămînt. La valea de lîngă Radion
Oprea, m-am uitat împrejur, m-am aşezat pe geanta-diplomat şi am lunecat la
vale ca pe o sanie adevărată.
La şcoală l-am întîlnit pe badea
Constantin Moraru şi el mi-a făcut nişte potcoave speciale pentru gheţuş.
Mergeam spre casă ca un flăcău. Senea Moraru m-a întrebat:
- Alexei Vasilevici, cum de mergeţi
aşa de repede?
- Aşa mi-e mersul.
- E-e-e! Las’ c-am văzut eu cum
dimineaţa v-aţi coborît la vale pe geamantan.
Na! Iar eu nu văzusem faţă de om
dimineaţa. Pămîntul nostru e plin de ochi.
***
Noutate: au descoperit gheaţă şi pe
Marte.
***
Mi-a displăcut întotdeauna să fiu
înger cu o singură aripă.
***
Buruienile cresc necultivate.
***
Nebunul încearcă gîrla în glumă şi
se îneacă înadins.
No comments:
Post a Comment